Ucenici la scoala fecioarei

I.
EXISTĂ UN LOC…
Există un loc în viaţa fiecăruia dintre noi unde am vrea să ne întoarcem,
într-o întoarcere continuă. Cei mai mulţi au privilegiul de a se întoarce în locul
unde au fost cu adevărat fericiţi, iar ceilalţi rămân pururi cu acea undă de
nostalgie, acea jinduire după locul mirabil, locul sfânt pe care-l poartă în inimă,
de care nu s-au despărţit practic niciodată şi unde tuturora le face plăcere să
revină, cel puţin cu gândul, cu imaginaţia sau cu unele amintiri sau mărturii
rămase în scris sau în memoria peliculei. Astfel se poate spune că suntem mereu
acolo.
Există un loc unde omul poate trăi Cerul încă de pe pământ, unde se
bucură de graţii divine şi conştientizează realitatea cerească drept cea mai
temeinică realitate. Unde se poate pregusta încă de pe pământ fericirea de
dincolo.
Un astfel de loc este Medjugorje, un spaţiu unde inimile încep să ardă, să
bată la unison, formând o singură Inimă care se deschide mereu să primească
ploaia de haruri binecuvântate din partea Milostivirii Divine.
Aici Cerul se deschide zilnic şi marele dar al Cerului este focul Iubirii.
Şi acest loc mirabil numit Medjugorje primeşte milioane de pelerini care,
atinşi de aripa harului, merg apoi acasă la ei să dea mărturie. Este un loc al
chemării, al trimiterii, al înfloririi apostolatului laicilor, aceşti numeroşi „pescari
de oameni”; unde se confirmă vocaţiile vieţii consacrate, unde au loc în mii de
inimi miracole, mii de implozii de iubire care incendiază trupuri şi suflete. Un
loc unde oamenii simpli, chiar dacă nu sunt preoţi sau vizionari, pot vorbi
nestingheriţi cu Cerul, în toate limbile posibile, unde sunt ascultaţi şi li se
confirmă nedumeririle. Unde se dau răspunsuri la întrebările de conştiinţă, se
găsesc soluţii simple de rezolvare a conflictelor, la cazurile aparent imposibile.
Un loc unde până şi iarba şi florile (la fel ca în Umbria, patria franciscanismului)
– cântă laude Creatorului lor. Şi unde oamenii vorbesc un limbaj universal :
limbajul Iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.
Unde are loc un „mariaj” fericit, aşa cum spune Sora Emmanuel, din
Comunitatea Fericirilor, „între aflarea cuvântului ce vine de Sus şi acţiunea
transformatoare a acestui cuvânt în aluatul uman”.
4