Ucenici la scoala fecioarei

Să avem curajul alegerii. Gospa se roagă pentru noi, să avem acest curaj şi
să pornim la drum fără zăbavă, cu această comoară.
Dar cum vom putea face acest lucru dacă nici noi nu ne-am însuşit
mesajele Ei? Dacă nu ne-am deschis inimile ca să le primim? Cum să devenim
apostoli ai veştii celei bune, dacă noi nu trăim această Veste? Dacă pentru noi
Isus nu înseamnă aproape nimic, dacă nu s-a răstignit pentru noi (nu
conştientizăm acest lucru), dacă nu a Înviat pentru noi? Până când nu vom fi
convinşi de Misterul Pascal, nu vom putea da mărturie despre Vestea cea Bună.
Invitaţia la viaţă vrea să spună a părăsi vechiul mod de existenţă, a ne
naşte din nou la o altă viaţă, aici pe pământ, a ne transforma inimile şi a ne
transfigura ca Isus pe Tabor pentru ca cei din jur să se uimească de
transfigurarea noastră evidentă şi să dorească şi ei să experimenteze acest lucru.
Fără exemplul personal de trăire a Veştii celei Bune nu vom putea să o
transmitem celorlalţi. E ca şi când ai încerca să explici un exerciţiu de algebră,
fără să-l fi înţeles, câtuşi de puţin, fără ca măcar să fi citit datele ecuaţiei.
Rezolvându-l mai întâi noi, îl vom putea explica şi altora, pentru ca la rândul lor
să înveţe să-l rezolve.
Primul pas spre însuşirea acestor mesaje este renunţarea la păcat pentru
totdeauna. Isus i-a spus sfintei Mechtild : „Atâta timp cât un păcătos rămâne
în păcat, el mă obligă să rămân ţintuit pe cruce. Însă din clipa în care s-a
convertit, el mă eliberează imediat, şi, la fel ca atunci când am fost luat de
pe cruce, Eu cad asupra lui, cum am căzut altădată asupra lui Iosif din
Arimateea, cu harul şi îndurarea mea. Mă las în voia lui, astfel încât, el
poate face cu mine tot ce vrea”. („Trăiţi Iubirea. Mesajele Sfintei Fecioare
Maria din Medjugorje, Regina Păcii”, Editura Icar, p. 75).
Prima şi cea mai de preţ obligaţie a noastră, a pelerinilor care am fost cel
puţin o dată la Medjugorje sau am luat cunoştinţă pe altă cale cu mesajele
Fecioarei, este aceea a unei conversiuni interioare serioase şi adânci. Un examen
de conştiinţă judicios şi amănunţit, luminat de Duh ne va spune unde am greşit
până acum şi cum trebuie să pornim mai departe. Medjugorje este o Şcoală care
obligă la un examen de capacitate foarte serios. Şi nimeni nu cred că-şi permite
să rămână corijent sau repetent la această Şcoală, să trăiască în aşa fel ca şi când
nu s-a întâmplat nimic în viaţa sa. Pentru că viaţa unui pelerin trebuie marcată
după acest reper. Ea va suferi o cotitură radicală dacă până acum aceasta nu s-a
înfăptuit.
Medjugorje este răscrucea la care ne-am aflat la un moment dat, pentru ca,
după descoperirea drumului, a vocaţiei, a căii de urmat, s-o pornim decişi şi
siguri pe noi, pe cărarea cea adevărată, singura care duce la Adevărul veşnic.
La Medjugorje, Isus cade asupra noastră cu harul şi cu Îndurarea Sa, aşa
cum i-a spus Sfintei Mechtild, şi dacă noi corespundem acestui har, se va lăsa în
voia noastră, permiţându-ne să-L cunoaştem, şi să-L iubim, aşa cum şi El ne
iubeşte.
36