Ucenici la scoala fecioarei

aleasă, chemată pe nume, trimisă (într-o ţară străină), unde trebuia să primesc
ceva pe care apoi să-l împărtăşesc celorlalţi.
Ceea ce a urmat apoi : strădania organizatorilor pelerinajului de a închiria
un autocar, un microbuz sau orice alt mijloc de transport, nu mai era problema
mea. Ştiam deja că voi ajunge acolo pentru că Dumnezeu când cheamă îţi dă şi
mijlocul de a realiza această sarcină.
După o zi de frământări, am adormit plângând şi rugându-mă, dar nu
pentru o maşină pe care ştiam că o vom primi, plângeam pentru că, pentru
câteva ceasuri, diavolul îşi făcuse jocul şi ne tulburase, încercând cu perfidie să
ne împiedice pelerinajul. Fuseserăm luaţi de val şi ne aprinseserăm puţin. Atunci
nu puteam înţelege cine se împotrivea vehement plecării noastre. Abia ajunsă la
destinaţie aveam să pricep că miza era foarte mare.
În 25 ianuarie 1985, într-un mesaj, Preacurata spusese :
„Dragi copii, iată, începând de astăzi trăiţi toţi o viaţă nouă. Dragi
copii, înţelegeţi că Dumnezeu a ales pe fiecare dintre voi pentru a-l folosi
într-un mare plan de salvare a omenirii”.
Aşadar, alesese pe fiecare dintre noi şi nu numai pe vizionarii din
Medjugorje săi pe sătenii de acolo. E vorba de fiecare om de bunăvoinţă.
Prin angajarea noastră ca şi colaboratori ne-a investit cu o demnitate
maximă : aceea de co-participanţi la lucrarea de mântuire a lumii. Înşişi apostolii
care au fost împreună cu Isus, trimişi fiind în lume pentru a vesti Evanghelia, au
participat şi ei la planul de mântuire a lumii, iniţiat de Tatăl şi înfăptuit prin
jertfa Fiului Său pe cruce.
Şi noi puteam fi apostoli ai cuvântului şi ai faptelor lui Isus. Şi mai ales,
prin Maica Sa Preacurată putem fi apostolii Iubirii, împărtăşind iubirea
dobândită prin milostivirea divină, tuturor celor care au nevoie de ea şi mai ales
acelora care nu o cunosc îndeajuns.
Maria la Medjugorje ne învaţă că şi noi suntem trimişi, chemaţi, aleşi din
mulţimea imensă a oamenilor. Şi faptul că eram acolo constituia o dovadă în
plus (şi nu un motiv de orgoliu personal), că Ea avea cu noi anumite planuri.
În 25 mai 1991 Ea spunea copiilor Săi :
„Dragi copii, Eu sunt cu voi şi doresc să vă ajut pe fiecare dintre voi
să trăiască şi să dea mărturie cu viaţa despre Vestea cea Bună. Sunt aici,
dragi copii, pentru a vă ajuta şi a vă conduce la Cer. În Cer se găseşte
bucuria prin care voi puteţi trăi Cerul încă de pe acum”.
Adeseori oamenii nu ştiu ce să aleagă. Ei sunt cei mai proşti alegători.
Priorităţile lor sunt cu totul altele decât cele ale lui Dumnezeu. Hotărârea,
alegerea cea mai bună, pasul decisiv, se fac numai atunci când îl alegem pe
Dumnezeu înainte de toate şi pentru toate. Când îl punem pe primul loc, îl
votăm pe viaţă şi dincolo de viaţă, să ne conducă, să ne reprezinte interesele.
„Eu sunt în întregime al Tău, pentru totdeauna.” TOTUS TUUS- care a
devenit deviza Papei Ioan Paul al II-lea – o alegere fermă care nu comportă
compromisuri, căci : „nu-i putem sluji şi lui Dumnezeu şi Mamonei”.
35