Ucenici la scoala fecioarei

Adormim cu greu, eu şi Maria-Magdalena într-o cameră de oaspeţi.
Dimineaţa participăm la liturghia oficiată de părintele Ioan în localitatea Sân
Andrei, foarte aproape de Timişoara (12 Km), de fapt, o suburbie. Preotul ne
vorbeşte foarte emoţionat de părintele Alois, căci este copilul său spiritual, ca şi
mine, de altfel.
În predica sfinţiei sale, ne vorbeşte despre Medjugorje, despre harul
alegerii şi al participării la acesta. Omenirea din secolul XXI este ca un copil
muribund pe marginea prăpăstiei şi maica vine la căpătâiul lui pentru a
împiedica această moarte clinică. Ea este, aşa cum s-a exprimat episcopul de
Strassbourg : „terapia intensivă” a noastră.
Noi copiii, suntem în catalepsie. Apoi reînviem, ne întoarcem la viaţă,
chemaţi de Maica Sfântă. Această onoare, această cinste specială din partea Sa,
ne obligă. Suntem chemaţi de Maica Domnului pentru că are pentru noi un plan
precis.
Dacă ne vom deschide inimile şi o vom lăsa pe Maica Domnului să intre,
vom auzi şoaptele Spiritului Sfânt şi vom şti ce avem de făcut.
„Cei care vin la Medjugorje cu o credinţă oarecare, se vor întoarce cu o
credinţă puternică. Cei care nu o au deloc, vor primi darul credinţei. Cei care au
o credinţă puternică vor deveni sfinţi”, spune părintele Ioan.
Să ne lăsăm purtaţi pe braţele Mamei.
Personal, am mai mult ca oricând, nevoie de Mamă.
Născuţi din Spirit, devenim oameni spirituali.
Să-L aşezăm în inima noastră pe Isus viu, să-L lăsăm să crească în noi, să
ne cucerească pentru El. Vom şti cum şi ce să facem. Ea ne vrea pe fiecare
apostolii Ei.
Să ne oprim în faţa Ei, aşadar, şi s-o căutăm.
„Pentru că vreau cu adevărat să fiu apostolul Tău”, spune părintele Ioan.
Pentru că sunt copilul Tău, vreau ca să salvez pe toţi copiii Tăi.”
Maica ne cheamă pe fiecare, cu condiţia ca fiecare să avem inima
deschisă.
Părintele Alois, în aceste clipe este în mijlocul nostru, lângă noi, ne
încurajează, se bucură că fiii lui îl slujesc pe Dumnezeu şi pe Maica Sfântă.
Preoţii şi ministranţii ies din altar, stau câteva momente în sacristie apoi se
întorc cu Sfintele Daruri, iar copiii, cu prapori cu crucea. Se binecuvântează
darurile.
Apoi, suntem împărtăşiţi cu ambele specii.
Pe arcada arcuită de deasupra altarului scrie : „Hier ist Gottes Haus, die
Pforte des Himmels!” ( Aici este Casa lui Dumnezeu şi poarta Cerului!”)
Biserica este construită în stil romanic.
Ca notă de specificitate : trei fetiţe ministrant – aşa cum am văzut la
Hopsen în Westfalia, îndeplinind oficiul de ministranţi, la fel ca şi băieţii.
31