Ucenici la scoala fecioarei

Am ajuns la Ghimeş Palanca. La Ciceu s-a produs schimbarea sensului de
mers. Vom trece prin munţi către Transilvania. Părăsim Moldova.
Sora Imelda citeşte Sfânta Evanghelie şi Lectura zilei din Faptele
Apostolilor. Reţin : „Voi sunteţi fiii profeţilor” – pericopă care mă va călăuzi
toată ziua, obligându-mă în conştiinţă.
„Cum poţi să treci printr-o perioadă critică, de vreme ce Mama Mea vine
în fiecare zi la tine?” – m-ar putea întreba Isus în mod special.
Părintele Jozo spune :
„Cei care vin la Medjugorje sunt chemaţi de Sfânta Fecioară în mod
special.”
Este un mare dar. De ce să nu-l cerem?
Străfulgerare de gând : acest pelerinaj dorit şi aşteptat de zece ani şi
efectuat acum, în Octava Paştelui, în Octava Îndurării Divine, mi-a fost dăruit
cu generozitate din marea milostivire a lui Dumnezeu şi a Maicii Sale. Implor de
aceea, Îndurarea lor ca să pot trăi şi conştientiza această Îndurare. Mi-am dorit
această călătorie spre Mama cu un jind continuu, alăptat de Lumina publicaţiilor
apărute : meditaţiile preoţilor Tomislav Vlasic şi Slavko Barbaric, de cartea
Sorei Emmanuel, de colecţia „Ecoului din Medjugorje” – apărută la Mantova şi
acum, de publicaţia „Copiii Medjugorje-lui”, apărută la Oradea.
În noaptea de Paşti, anul acesta, spovedindu-mă la Roman la părintele fra
Victor, ca să intru în Bucuria Luminii Pascale fără pată, nu bănuiam ce mare dar
mi-a făcut Dumnezeu. Un extraordinar har pe care Isus l-a spus Sorei Faustina :
„Fiica Mea, vorbeşte lumii întregi despre nepătrunsa Mea Îndurare.
Doresc ca Sărbătoarea Îndurării să fie o scăpare şi un refugiu pentru toate
sufletele şi mai ales pentru păcătoşi.
În acea zi, adâncurile Îndurării Mele pline de blândeţe, sunt deschise.
Revărs un ocean întreg de haruri peste suflete care se apropie de izvorul
Îndurării Mele. Sufletul care se va spovedi (în cele 8 zile care precedă şi
urmează după ’Duminica Îndurării’) şi va primi Sfânta Cuminecătură, va
obţine iertarea totală a păcatelor sale şi a pedepsei. În acea zi sunt deschise
toate stăvilarele izvoarelor dumnezeieşti prin care se revarsă harurile. Nici
unui suflet să nu-i fie teamă să se apropie de Mine chiar dacă păcatele sale
sunt roşii ca para focului. (…) Sărbătoarea Îndurării este născută din
străfundul blândeţii Mele. Este dorinţa Mea ca ea să fie celebrată solemn în
prima Duminică după Paşti. Omenirea nu va avea pace până când nu se va
întoarce la Izvorul Îndurării Mele.” (Mic Jurnal, 699).
Sărbătoarea a fost instituită de papa Ioan Paul al II-lea, la 30 aprilie 2000
cu ocazia canonizării Sorei Faustina (Sfânta Faustina). Ne vom bucura, aşadar,
de prima Duminică a Îndurării Divine din Mileniul Trei. Ajută-ne, Doamne, să
fim vrednici de acest har!
Ni se permite (şi sunt convinsă de acest lucru) : „Timp de câteva zile,
veţi gusta…Cerul…”
28