Ucenici la scoala fecioarei

(trupul), iar spiritul, liber de aceste jinduri trupeşti, va putea să alerge
nestingherit şi să se bucure.
*
Nu ştiu clipa, ora, anul, anotimpul când a început pentru mine timpul de
har, timpul binecuvântat când m-am trezit că nu-mi mai este frică. Să fi fost
seară, să fi fost dimineaţă, să fi fost amurg? A venit pe nesimţite, o linişte mare,
încăpătoare, m-am trezit înlăuntrul acestei linişti ca în pântecele matern unde era
cald şi primeam totul pe cale naturală. Culmea a fost că din acea clipă, chiar şi
fizionomia mi s-a schimbat. Oamenii mă văd altfel, senină, luminoasă, calmă,
caldă. Nu eram la fel şi odinioară? Se vede că nu. Un adânc înţeles al lucrurilor
simple în esenţa lor (este extraordinar să poţi întrezări esenţa lucrurilor, atât cât
îi e dat omului să înţeleagă!), începea să se desluşească.
Dumnezeu m-a chemat, mă cheamă zilnic, îmi acordă o atenţie specială,
mă ia în seamă, dar eu totuşi, nu i-am dat răspunsul definitiv. Mai preget, mă uit
deseori înapoi, peste umăr, amintirile mă trag îndărăt, îmi încetinesc drumul.
Când va veni clipa hotărâtoare când voi înţelege că trebuie să las totul
pentru ca să dobândesc TOTUL?
Dezlipită de bucuriile acestei lumi, voi putea să împart din rezervele lui
Dumnezeu celor din jur. Voi putea cunoaşte bogăţiile inestimabile ale Lui şi voi
beneficia de ele, judicios, înmulţindu-le, împărtăşindu-le, precum
administratorul (economul) înţelept din Biblie. Şi, cu fiecare dăruire, voi deveni
mai bogată, iar bogăţia, tezaurul lui Dumnezeu va fi mai vast, mai de necuprins,
neîmpuţinându-se niciodată. Ce mister sublim! Să posezi ceva pe care să-l
împarţi şi totuşi să rămâi cu acel „ceva” intact, sporit peste măsură, revărsânduse
şi umplându-ţi tot mai mult făptura.
Ştiu, Ştiu că Dumnezeu îmi dă mereu exact ce şi cât am nevoie. El ştie
mai bine ce-mi trebuie şi-mi trimite, fără greş darul. El este îngrijitorul, păzitorul
darului meu, gospodarul, guardianul, vistiernicul, veghetorul, merceologul, cel
care împarte, primitor-distribuitorul, călăuza, responsabilul a toate. Este Fac-
Totul meu. Nici cel mai mare magnat al lumii nu mi-ar putea dărui mai mult.
Vistieria Lui nu se goleşte niciodată. Îmi umple cămările şi mă îndestulează.
Îi mulţumesc pentru că de hrana Lui am nevoie ca să nu mai flămânzesc
niciodată. Pentru că de apa Lui am nevoie ca să nu mai însetez niciodată. Hrana
Sa e Pâinea Vieţii iar apa Sa este Apa Vieţii, aşa cum i-a spus Samaritencei la
Fântâna lui Iacob.
Vom merge în anumite locuri unde de douăzeci de ani calcă picioarele
Maicii Domnului. Pe colina Krizevac se simte prezenţa ei permanentă. Este
acolo în fiecare zi la ora 18,40 şi toţi îi simt respiraţia. Trăim timpul de har în
care Maica Domnului vine să ne viziteze, ne face cinstea să fie alături de noi.
Dumnezeu ni se oferă în plenitudine, prin Maria. Atunci, de ce pregetăm, ne
24