Ucenici la scoala fecioarei

Ucenici la scoala fecioarei Ucenici la scoala fecioarei

samanatorul.ro
from samanatorul.ro More from this publisher
21.06.2014 Views

Marija, Ivanka, Mirjana, apoi Jelena şi alţi tineri cu care Gospa comunică prin vorbe sau locuţiuni interioare şi prin ei, ne-a ales şi pe noi, să-i ascultăm şi să-i trăim Mesajele, în credinţă, deschidere totală şi iubire. Şi mai ales, să le transmitem fidel şi altora care nu cunosc verticala relaţiei Dumnezeu-om, Creatorul şi creatura Sa, care aici, pe acest pământ crucificat şi suferind, sunt atât de aproape încât îşi dau mâna, se îmbrăţişează, îşi vorbesc, surâd şi se bucură împreună, plâng, se roagă, imploră, cad în genunchi, se cheamă unul pe celălalt, comunică în cel mai real chip, transmiţând şi acelora care nu percep aceste taine, o stare de beatitudine paradisiacă, făcându-i să preguste din fericirea veşnică. Dincolo şi aici devin unul şi acelaşi loc, barierele se desfiinţează şi se poate spune, cu îndrăzneală şi nonşalanţă că este abolită chiar realitatea morţii. Moartea e percepută astfl ca o trecere dintr-o încăpere în alta mai mare, uriaşă, dar în care îi vom întâlni pe toţi cei dragi, şi în care, în schimb ne vom bucura de vederea îngerilor, a Maicii noastre cereşti şi mai presus de toate, de vederea Luminosului Chip al Mântuitorului nostru, în întreaga sa splendoare şi sfinţenie. Nimic spectaculos în modul de a percepe această realitate extraordinară, care se întâmplă aici, la tot pasul. Însă cine se aşteaptă să i se întâmple cine ştie ce miracol vizibil, plecând de acasă cu acest scop, poate fi dezamăgit şi oarecum confuz. Cum, doar atât? Dar unde-i miracolul? De ce nu mi se arată şi mie? Mussolini L-a somat pe Dumnezeu să i se arate în douăzeci de minute ca să creadă în El. Dar Dumnezeu nu stă la dispoziţia omului. El i-a spus explicit lui Toma, după ce acesta îşi pusese degetul în rănile Domnului; „Tu crezi fiindcă m-ai văzut, dar mai binecuvântaţi sunt aceia care nu m-au văzut şi totuşi cred.” (Ioan 20,29). Şi totuşi, cel mai mare miracol s-a produs în noi, aici şi e vorba de acea bucurie năpraznică, fără măsură, fără limite, care ne-a inundat inimile şi ne-a făcut să cântăm din rărunchi Ave Maria şi toate cântecele mariane cunoscute. Cine ne îndemna să urcăm un drum bolovănos, un urcuş cât se poate de potrivnic şi anevoios pentru tălpile noastre, cine ne mâna să înaintăm până când inima ni se zbătea în urechi, gata să ţâşnească prin timpane? Pentru ca, o dată ajunşi să putem oferi darul nostru, mortificarea noastră, rugăciunile noastre Preacuratei în semn de omagiu? De unde această bucurie lăuntrică şi această hotărâre imperioasă de a mai veni şi altădată? Ştim că Gospa a lucrat pentru noi, pentru chemarea noastră la sfinţenie. Ceva s-a schimbat radical şi acesta este adevăratul miracol. Minunea s-a produs în noi înşine, ca o implozie de supernove şi nu în afara noastră, şi acst lucru este cu adevărat remarcabil. Iar de modul cum vom şti să preţuim şi să păstrăm acest dar, depinde viitorul nostru. 232

Am făcut aceşti primi paşi la Medjugorje cu încredere şi speranţă căci Fecioara a spus: „Dacă cineva din familie face primul pas, eu voi face restul.” Şi de acest „rest” poate să depindă propria noastră mântuire, precum şi a altora. Aşa să ne ajute Dumnezeu! 10 mai 2010 233

Am făcut aceşti primi paşi <strong>la</strong> Medjugorje cu încredere şi speranţă căci<br />

Fecioara a spus: „Dacă cineva din familie face primul pas, eu voi face restul.”<br />

Şi de acest „rest” poate să depindă propria noastră mântuire, precum şi a<br />

altora.<br />

Aşa să ne ajute Dumnezeu!<br />

10 mai 2010<br />

233

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!