Ucenici la scoala fecioarei

Acum, conştientizând, luându-ţi stratul de pudră sau vălul de pe chip, nuţi
rămâne altceva decât să te deprinzi cu propria ta imagine exterioară, dar mai
ales lăuntrică, să încerci s-o faci cât mai suportabilă celorlalţi şi mai ales ţie.
Căci Dumnezeu nu priveşte la chip, dar la suflet şi cu această măsură a
privirii Sale trebuie şi tu la rânul tău să-ţi priveşti semenii. Vei putea? Vei şti?
Important e să vrei şi să te înveţi să nu spui „nu” niciodată înaintea chemăriui
lăuntrice.
Medjugorje - anticamera Paradisului. Un loc foarte special ales de
Fecioara Însăşi, la care ea vine ca acasă, să stea de vorbă cu fiii ei predilecţi.
Este acasa Ei pământească. Un loc care la prima vedere nu-ţi spune nimic,
există pe pământ locuri mai frumoase.
Fecioara a ales un sătuc, Bijakovici, într-o ţară fărâmiţată, scindată,
schismatică, unde intoleranţa religioasă face ravagii până la fanatismul care duce
în mod fatal la autodistrugere.
Iugoslavia, o Federaţie supusă unor tensiuni nemaiîntâlnite unde există 6
naţionalităţi, 18 etnii, 14 limbi, dintre care 4 oficiale, 2 alfabete şi un mozaic de
confesiuni religioase unic în lume: ortodocşi, romano-catolici, musulmani,
protestanţi, evrei şi alte religii.
Poate că tocmai de aceea Fecioara a ales această ţară fărâmiţată pentru a o
alcătui din nou, din toate naţiile pământului, din toate confesiunile globului care
vin aici din iubire creştină şi care comunică între ei în acelaşi grai: graiul iubirii
lui Cristos pe care-l înţelege toată lumea.
Aici se petrec Rusalii continue, căci Duhul Sfânt revarsă harul dezlegării
limbilor şi a comunicării cu inima. Un Babel întors pe cealaltă parte, pentru că,
dacă la construirea Turnului Babel s-au încurcat şi legat limbile pământului, aici
se descâlcesc şi devin una: limba creştină, limba Cuvântului Divin, a carităţii, a
toleranţei şi a prieteniei. Ne-am convins de aceasta vorbind cu gazdele croate, cu
italienii, cu ungurii, cu nemţii, cu englezii, francezii, bengienii, olandezii, cehii,
africanii, spaniolii şi cu alte popoare deşi noi nu cunoşteam nici pe departe
graiul lor, atât cât să-l stăpânim în conversaţie.
O aşezare mai degrabă modestă, un sat ca oricare altul, aşa cum am văzut
că Fecioara a ales altădată la Fatima, un loc: Cova di Iria – fără nimic special.
Dumnezeu caută o inimă de copil în care să se sălăşluiască şi căreia să-i
vorbească. Copiii ştiu cel mai bine a vedea cu sufletul, fără dioptrii, ceea ce
oamenii mari nu percep dintr-o dată şi uneori nu disting nici chiar cu lupa.
El îşi găseşte adăpost şi-şi face casă în cei mai smeriţi fii ai săi, cei
„fericiţi”, care vor moşteni Împărăţia Cerurilor. Lor li se adresează mai întâi, şi
prin ei lucrează, în ei înfăptuieşte „lucruri mari” (Lc. 1,47) Cel Puternic, fie că
e vorba de păstoraşi ca la Fatima, de agricultori ca Diego – la Guadalupe. De o
tânără ţărancă modestă – Bernadeta Soubirous, ca la Lourdes.
Şi aici, în 1981 a ales şase tineri, aproape copii, cel mai mic, Jakov având
pe atunci doar zece ani. Dar Fecioara i-a spus: „Am nevoie de tine, eşti important
pentru Mine.” Deşi micuţ, e la fel de important ca şi ceilalţi: Vicka, Ivan,
231