Ucenici la scoala fecioarei

Ucenici la scoala fecioarei Ucenici la scoala fecioarei

samanatorul.ro
from samanatorul.ro More from this publisher
21.06.2014 Views

îmbrăcat cămaşa albă a Botezului, devenind în felul acesta copil al lui Isus Cristos, fiu al Bisericii şi al Maicii Preasfinte. „Dragi copii, ajutaţi Inima Mea Neprihănită să triumfe într-o lume a păcatului. Eu îl rog pe fiecare dintre voi să ofere rugăciuni şi jertfe după intenţiile mele spre a le putea oferi lui Dumnezeu, pentru nevoile cele mai importante. Uitaţi dorinţele voastre proprii şi rugaţi-vă, dragi copii, pentru ceea ce vrea Dumnezeu şi nu pentru ceea ce vreţi voi” (Mesaj 25 sept. 1991). Să rămânem slujitorii ei fideli! Să ne lăsăm conduşi de Ea! Să ne punem încrederea în Mama noastră care ne-a chemat într-un mod special. Să urmăm mesajele sale cu umilinţă şi cu discreţie acolo unde ele nu sunt încă înţelese. Să rămânem uniţi în rugăciune, dând mărturia noastră mai curând prin viaţa noastră decât prin multe cuvinte. Şi să ne bucurăm împreună de grupele de rugăciune care devin tot mai numeroase în ţara noastră şi pretutindeni în lume. Mulţumim, Maică Sfântă, pentru prezenţa Ta în mijlocul nostru! ******* 228

CÂND PROVIDENŢA NE FACE DARURI Dacă ar fi să rezum în câteva pagini experienţa trăită la Medjugorje, aş putea spune că periplul iugoslav rămâne cel mai mare dar pe care Providenţa divină ni l-a făcut în acest timp de har în câmpul vieţii creştine. Timp de cinci zile la Medjugorje am trăit un astăzi continuu. Ştersesem cuvântul ieri din memorie şi nu-l cunoşteam încă pe mâine. Totul era concentrat în acest prezent luminos, fascinant, copleşitor, marcant, lipsit de griji, de îndoială, de spaimă, de nelinişte. Orele curgeau cu nemiluita, fiecare cu harul său, una mai bogată decât alta, neasemuite. Ne-am deschis inimil larg, fără temere, pentru acest PREZENT, dincolo de care nu mai exista nimic. Nimic altceva, de parcă lumea îăncepea chiar din acel moment, în acel AZI, infinit ca o linie a orizontului. Nu ne mai era teamă de întuneric, de boală, de primejdie, pentru că mâna lui Dumnezeu, Mâna Maicii Preacurate coborâse pe creştetul nostru în acea binecuvântare specială şi maternă râvnită de toţi, deopotrivă. Şapte creştini temerari înfruntând timpul şi spaţiul. Nici măcar doisprezece, să putem fi trimişi, doi câte doi, să transmitem Vestea cea Bună. Nici mai buni, nici mai răi decât alţii, nici mai mândri, nici mai smeriţi, nici mai bogaţi, nici mai săraci, dar având deplina conştiinţă că asupra noastră plana de acum o responsabilitate specială, că nu aveam dreptul să rămânem aceiaşi. Dacă am fi rămas la fel, în zadar fuseseră toate acele bucurii unice, de neînlocuit, trăite în mod tainic sau vădite în chip special. Talantul trebuia înmulţit. Şi toate investiţiile noastre de încredere, speranţă, iubire, înţelegere, pace, crescuseră peste măsură devenind un capital preţios care trebuia folosit cât mai judicios cu putinţă. Răspunzând afirmativ iubirii lui Dumnezeu, am demonstrat că nu în zadar îşi pusese încrederea în noi, alegându-ne, chemându-ne pe nume, trimiţându-ne, să-i dăm o mână umană de ajutor, lui Dumnezeu, în planurile Sale. Şi cu toate că eram copleşiţi şi înspăimântaţi de o asemenea lucrare, ne simţeam în siguranţă. Ştiam că nu suntem singuri în acest demers creştin, căci Gospa spusese: „Copilaşii mei, eu sunt mereu alături de voi şi mă rog neîncetat pentru toţi.” Printre aceşti ne număram şi noi, atinşii de binecuvântarea ei specială şi maternă transmisă în inimă de către cei care o primiseră în chip deosebit şi care aveau carisma de a o transmite la rândul lor, nu numai semenilor, dar şi animalelor şi naturii înconjurătoare. Abandonaţi voinţei divine, mergeam prin locuri pe care nu mai călcasem, făceam lucruri pe care nu le mai făcusem, spuneam cuvinte pe care nu le mai 229

îmbrăcat cămaşa albă a Botezului, devenind în felul acesta copil al lui Isus<br />

Cristos, fiu al Bisericii şi al Maicii Preasfinte.<br />

„Dragi copii, ajutaţi Inima Mea Neprihănită să triumfe într-o lume a<br />

păcatului. Eu îl rog pe fiecare dintre voi să ofere rugăciuni şi jertfe după<br />

intenţiile mele spre a le putea oferi lui Dumnezeu, pentru nevoile cele mai<br />

importante. Uitaţi dorinţele voastre proprii şi rugaţi-vă, dragi copii, pentru ceea<br />

ce vrea Dumnezeu şi nu pentru ceea ce vreţi voi” (Mesaj 25 sept. 1991).<br />

Să rămânem slujitorii ei fideli! Să ne lăsăm conduşi de Ea! Să ne punem<br />

încrederea în Mama noastră care ne-a chemat într-un mod special. Să urmăm<br />

mesajele sale cu umilinţă şi cu discreţie acolo unde ele nu sunt încă înţelese. Să<br />

rămânem uniţi în rugăciune, dând mărturia noastră mai curând prin viaţa noastră<br />

decât prin multe cuvinte. Şi să ne bucurăm împreună de grupele de rugăciune<br />

care devin tot mai numeroase în ţara noastră şi pretutindeni în lume.<br />

Mulţumim, Maică Sfântă, pentru prezenţa Ta în mijlocul nostru!<br />

*******<br />

228

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!