Ucenici la scoala fecioarei

Sfântul Părinte subliniază: „Nu ajunge cultul, simplul cult. Cultul trebuie
să devină imitaţie a Mariei”.
Papa recomandă aşadar o devoţiune mariană care să se alimenteze de la
izvorul măreţiei Mariei, făcându-ne un neîncetat Magnificat de laudă Tatălui,
Fiului şi Duhului Sfânt. Dacă devoţiunea la Maria nu duce la Isus, este o falsă
devoţiune. Maria trebuie întotdeauna să conducă la Isus, pentru că Maria vrea
întotdeauna să ducă la Isus; „Faceţi ceea ce vă va spune El”. Iată ce vrea Maria
de la noi!”
Însă ceea ce ne propune Maria, mai presus de toate este Pacea, a cărei
rădăcină este speranţa, deci fructul speranţei este Pacea.
„Preacurata este pentru noi un semn, dar cel care, după ce a recunoscut
semnul, nu merge înainte, înseamnă că nu l-a înţeles, căci semnul nu este doar
un lucru în sine, ci este pus să ne arate calea pe care să mergem. De aceea,
Maica Sfântă nu răspunde la întrebări, nu dă reţete, ci spune: . Şi asta înseamnă să treci dincolo de semn” (Tomislav
Vlasic, 1 iulie 1985. În: „Rugaţi-vă cu inima”).
A-ţi face însă un titlu de glorie din faptul că ai primit mesajul divinităţii
este un lucru puţin conform cu calitatea de creştin. Se ştie că Dumnezeu îi alege
nu întotdeauna pe cei mai buni fii ai Săi, pe cei mai puternici sau pe cei mai
bogaţi, ci tocmai pentru a se vădi milostivirea divină, îi alege pe cei mai mici,
bogaţi în smerenie, în simplitate, curaţi cu inima şi săraci cu duhul, într-un
cuvânt, pe acei „fericiţi” care „plâng”.
Ai primit acest dar nesperat nu datorită calităţilor tale, ci bunăvoinţei
divine şi acest lucru trebuie, cu atât mai mult să te facă smerit întrucât, cu toţii
suntem nevrednici de astfel de ofrande cereşti.
De asemenea, dacă s-a întâmplat să nu primeşti un har imediat, nu trebuie
să te descurajezi sau să te nelinişteşti. Harurile nu vor întârzia să apară, dar ele
nu vor fi în forma în care ţi le-ai închipuit tu, ci altfel, după voinţa şi planul pe
care-L are cu tine Providenţa. La timpul şi la locul potrivit, vei înţelege de ce se
întâmplă un lucru sau altul, cum de ai început să desluşeşti înţelesurile care
altădată păreau de neînţeles, cum se limpezeşte sufletul şi minta ta pentru a
primi cum se cuvine mesajul şi pentru a şti ce să faci cu el mai departe.
Pentru că totul depinde de acest „mai departe”. Astfel, viaţa ta, dintr-o
aşteptare fără orizont, va deveni o împlinire, o floare care înfloreşte perpetuu şi
iarăşi îmboboceşte şi înfloreşte, parfumând împrejurul, făcându-te plăcut în
ochii celorlalţi care îţi vor căuta preajma, pentru că de acum, o lumină lăuntrică
se va revărsa mereu pe faţa ta, înnobilând-o.
Acestea sunt darurile cele nevăzute ale Gospei, mesajele ei transmise în
inimă, cuvintele ei fără glas, surâsul ei oglindit pe chipul tău, transfigurat de
iubire.
Vei fi acelaşi şi totuşi altul, mereu altul, crescând în virtuţi, crescând în
credinţă, speranţă şi iubire, spre desăvârşirea la care tinzi, încă de pe când ai
227