Ucenici la scoala fecioarei

„Vă rog, ajutaţi-mă să vă ofer lui Dumnezeu, să vă salvez şi să vă conduc
pe drumul mântuirii!” – spune Maria. Să o ajutăm să ne ajute! Nu pentru ea ne
roagă, ci pentru noi!
Meritul incontestabil al Preae Sfintei Fecioare Maria în contextul
fenomenului Medjugorje este că Lumina Ei caldă şi blândă, strălucitoare şi
binefăcătoare, Îl vedem pe Fiul Său, Domnul nostru, învăţăm că-L cunoaştem şi
să-L iubim cu adevărat. Şi de data aceasta, nu un om ni-L arată, nu o instituţie,
o autoritate bisericească, ci Însăşi Maica Lui, care L-a zămislit la sânu-i
feciorelnic, L-a htrănit cu trupul Său neprihănit, L-a crescut şi L-a iubit, aşa cum
numai mama ştie să-şi iubească pruncul. Cea care a trăit alături de Mântuitorul
lumii timp de peste trei decenii, care L-a învăţat să vorbească, să facă primii
paşi, să descifreze tainele omeneşti ale cunoaşterii, pentru că fiind în trup
omenesc. Domnul nostru s-a comportat aidoma oamenilor, cu excepţia
păcatului.
Sfânta Familie din Nazaret a fost pentru Isus Cristos copil şi adolescent,
cel dintâi leagăn, cea dintâi vatră unde pruncul s-a simţit la adăpost de primejdii.
Atunci când încă nu ştia să se apere, Sfânta Familie L-a ocrotit de furia lui Irod
care, din gelozie că s-a născut Mesia, a ordonat masacrarea tuturor pruncilor
nevinovaţi până la vârsta de un an.
În Egipt Sfânta Familie a muncit din greu ca să-şi câştige existenţa pentru
ei şi pentru copil şi numai după ce primejdia a trecut, s-au înapoiat la Nazaret.
Tatăl purtător de grijă al lui Isus Cristos, Feciorelnicul Iosif, a avut
întotdeauna o dragoste paternă şi o gingăşie deosebită pentru acest copil care
fusse zămislit de logodnica sa prin adumbrirea Duhului Sfânt, L-a ocrotit, I-a
construit o casă şi a muncit din greu să-şi întreţină familia, constituind sprijinul
de care avea nevoie această tânără şi pruncul său, pentru a fi la adăpost de
răutatea şi calomniile locuitorilor privind naşterea lui Isus.
În clipa fericită a naşterii, Sfântul Iosif i-a stat în preajmă Fcioarei, i-a
găsit adăpost şi a ferit-o de priviri curioase şi de primejdii, oferindu-i căldura
dragostei sale paterne pruncuşorului care era adorat de păstori, de magii de la
Răsărit, de localnici şi chiar de străinii car veneau să-L vadă.
La patruzeci de zile de la naştere, conform obiceiului iudaic, Sfânta
Familie a mers la Templul din Ierusalim pentru a-şi închina pe Cel dintâi
Născut lui Dumnezeu şi a aduce ofrande (chiar dacă modeste), Dumnezeului
Celui Preaînalt pentru darul pe care li-l făcuse.
Acolo au conştientizat cel mai bine divinitatea Pruncului Isus, după
spusele bătrânului Simeon şi ale profetesei Ana, care s-au închinat înaintea
micuţului numindu-L Mântuitorul lumii, Mesia cel aşteptat de profeţi şi de
patriarhi, de poporul ales.
Iată ce ne face să înţelegem Fecioara în aceste epifanii, rugându-ne să-L
adorăm pe Fiul său în orice moment al vieţii noastre.
Papa Ioan Paul al II-lea spune despre Maria că este „un model desăvârşit
al ucenicului Domnului” (Mc. 37,68).
226