Ucenici la scoala fecioarei

Cuvântul Scripturii, exemplul personal, pentru ca Neprihănita să cucerească
lumea, aşa cum a visat Sfântul Maximilian.
Consacrarea la Inima Sa Neprihănită devine astfel o dorinţă proprie
fiecăruia dintre noi pentru că, sub scutul Inimii Sale şi sub mantia Sa ocrotitoare,
nimic nu va mai părea imposibil sau greu.
Pătrunşi de zelul apostolic al acestui mare sfânt martir, iubitor fervoros al
Maicii Cereşti, cu încredere şi devoţiune nelimitate, vom păşi spre o nouă viaţă,
aceeaşi şi mereu alta, plină de fapte minunate şi certitudini care ne vor îmbogăţi
tot mai mult spiritual, făcându-ne să pătrundem puţin câte puţin în tainele iubirii
dumnezeieşti pe care Neprihănita ni le dezvăluie, aşa cum i-ai dezvălui
propriului copil, primele repere ale cunoaşterii.
Şi astfel, într-o zi, vom putea spune ca şi Maximilian Kolbe : „Toate
acestea sunt ale Ei, nimic nu-mi aparţine, i-am dat totul. Deci Ea va face cum îi
va plăcea”( Maximilian Maria Kolbe, Editura Arhiepiscopiei Romano-
Catolice, Bucureşti, 1992, p.27).
Lucrând fiecare în mediul său de viaţă, la gloria neprihănitei, vom putea
simţi cum maica noastră ne conduce cu mână fermă şi sigură, către Paradis,
Grădina făgăduită copiilor Ei predilecţi, care i s-au dedicat trup şi suflet. Căci,
„Copiii Mariei sunt copiii Paradisului”).
Nu contează locul unde slujeşti şi modul în care o faci, ci totala
deschidere şi smerenie, pietatea şi respectul faţă de Maica Domnului, care ne
face cinstea de a fi şi Maica noastră.
După exemplul Părintelui Maximilian Kolbe, să facem din sufletele
noastre adevăratul Niepokalanov – Cetatea Neprihănitei sau Grădina
Neprihănitei, unde ea să stăpânească şi să conducă în deplină libertate şi iubire
maternă.
Cu o încredere nelimitată, să-i dăruim inima noastră pentru ca Ea s-o
cultive cu cei mai frumoşi trandafiri şi crini, simbol al iubirii jertfelnice a Fiului
Său, Mântuitorul nostru.
Cu aceste gânduri pornim spre Gospa, spre Şcoala Iubirii Ei, acolo unde
Cerul se deschide în fiecare zi şi ne sosesc oaspeţi să ne aducă lumina şi pacea în
suflete.
Şi atunci când ceva vine de la Dumnezeu, acest „ceva” trebuie oferit tot
lui Dumnezeu.
JOI, 19 APRILIE 2001
A CINCEA ZI DIN Octava Pascală începe sub auspicii binecuvântate.
Suntem unsprezece persoane care am plecat din parohia „Sfântul Ioan
Botezătorul” din Galaţi, fiecare animat de gânduri pline de speranţă, s-o întâlnim
pe Maica Domnului, Gospa, care binevoieşte să ne onoreze cu prezenţa reală,
aici, pe pământ. Ne aduce de fiecare dată, mesaje pline de învăţăminte şi
rugăminţi de a ne converti şi de a trăi creştineşte.
22