Ucenici la scoala fecioarei

Trecem apoi prin Kalesija, o aşezare musulmană de şes, unde toate casele
sunt leite. Multe geamii, moschei. Au şi aeroport. Mergem spre Tuzla.
Trec câteva maşini cu trupe NATO. E ceva insolit, ca în aceste locuri să
locuiască temporar, cetăţeni americani. Parcă ar fi sub ocupaţie, ori în stare de
asediu.
Intrăm într-o zonă industrială cu un combinat de oţeluri speciale, furnale,
minereu de fier – Husino.
Doamna Iuliana (Lili) ne spune:
„Totul m-a impresionat. Am plâns şi m-am rugat pentru bolnavi şi
sănătoşi, cunoscuţi şi necunoscuţi, pentru familia mea, pentru convertirea
necredincioşilor.
Nimic nu mi s-a părut greu. Am venit din toată inima şi cu toată bucuria.
Fecioara m-a ales şi m-a ajutat să ajung în acele locuri în care am dorit foarte
mult, dar nu am gândit că voi avea posibilitatea.
Îi mulţumesc şi o mai rog, dacă crede că poate să mă mai cheme pe mine,
şi pe familia mea.
Am trăit momente unice în viaţă, cu sufletul şi mintea fiind aproape de
locurile în care Gospa s-a arătat. M-am rugat pentru toţi cei care m-au ajutat.
Aş fi vrut să vizitez de mai multe ori locurile miraculoase ale apariţiei
Sfintei Feciuoare şi să urmez Calea Crucii, să ofer şi eu mica mea suferinţă
pentru a mulţumi pentru acest dar de a ajunge aici şi pentru toate celelalte, pe
care mi le-a oferit în chip vizibil.
Lacrimile pe care le vărs sunt sincerele mele mulţumiri şi manifesări de
dragoste şi fericire.
Mă rog pentru har şi binecuvântare din partea Gospei pentru familia mea
şi pentru toate cunoştinţele mele, rudele, binefăcătorii şi toţi cei care au mai
mare nevoie de haruri şi binecuvântări din partea Maicii Domnului.”
Trecem printr-o localitate deluroasă numită Brgula. Apoi prin Dobrjina şi
Canici. Din hogeacuri ies fuioare de fum.
Celic, Tinja, Potpec, munţi verzi. Potok, Spionica, suntem iar la şes. Am
lăsat munţii în spate.
Suntem aproape de graniţă. Apa care ne-a însoţit este râul Neretva. Intrăm
în Croaţia – după verificarea de rutină de la vamă.
Ne aflăm într-un oraş din Croaţia. Casele şi blocurile sunt ciuruite de
gloanţe, majoritatea – semne dureroase ale războiului recent.
La Vinkovici, oraş pe lângă care trecem, s-au dat lupte grele.
Ne îndreptăm spre Osijek. E după amiază, spre seară şi un soi de nostalgie
dulce-amăruie ne inundă şi ne cotropeşte pe toţi. Îi văd pe furiş, stând cu ochii
pierduţi, dând glas tăcut gândurilor. Probabil fac bilanţuri şi retrospective. Cu ce
s-au ales din această săptămână de har, fiindcă fiecare s-a ales cu ceva.
Biserici şi cruci împuşcate, ciuruite. Este a nu ştiu câta biserică în care s-a
tras cu arma în localitatea Ada. Este oare posibil să vrei să-L împuşti pe Isus? S-
217