Ucenici la scoala fecioarei

„Membrii tuturor religiilor sunt egali în faţa lui Dumnezeu. Dumnezeu
domneşte asupra fiecărei religii, ca un suveran în regatul său”.
Iar în anul 1985, în legătură cu intoleranţa religioasă, Maica Domnului a
spus:
„Spune tuturor că voi sunteţi cei care v-aţi dezbinat pe pământ.
Musulmanii şi ortodocşii au aceeaşi calitate ca şi catolicii, sunt egali în faţa
Fiului Meu şi în faţa Mea; voi sunteţi toţi copiii Mei. Desigur, nu toate religiile
sunt egale, dar toţi oamenii sunt egali în faţa lui Dumnezeu, aşa cum spune
Sfântul Paul. Nu este suficient să aparţii Bisericii Catolice pentru a te mântui;
trebuie să respecţi poruncile lui Dumnezeu şi să-ţi urmezi conştiinţa. Cei care
nu sunt catolici sunt şi ei creaturi făcute după imaginea lui Dumnezeu şi
destinate să ajungă într-o zi în Casa Tatălui. Mântuirea este oferită tuturor,
fără excepţie. Nu sunt condamnaţi decât aceia care Îl refuză pe Dumnezeu în
mod deliberat. Cui i s-a dat puţin, i se va cere puţin. Cui i s-a dat mult, i se va
cere mult. Numai Dumnezeu singur, în dreptatea Sa infinită, determină gradul
de responsabilitate şi pronunţă judecata.”
În dreapta se zăreşte un cimitir musulman cu stâlpi albi în loc de cruci.
O biserică în schele, cu turnul înalt, bate de ora 11,00. La noi este ora
12,00. Deja am început să ne gândim acasă.
Străbatem un tunel lung, pe lângă un lac de acumulare cu apă verzuie.
Este un loc de agrement, cu pontoane şi ambarcaţiuni uşoare. Parcă ne-am afla
la Ciricul ieşean, populat de lebede albe.
Munţii sunt stâncoşi, impozanţi, falnici. Lacul e lung. Mai multe tunele
străpung munţii.
Ochii mei sunt fermecaţi de această privelişte unică. Munţi, munţi, apa
aceasta frumoasă şi verde care şerpuieşte printre munţi. Se numeşte Neretva.
Munţii sunt plini de steiuri, creste singuratice, parcă înfipte în stâncă.
Veghetori între cer şi pământ, cu ochi de Argus.
Neretva s-a mutat în dreapta. Priveliştea e remarcabilă. Transfăgărăşanul e
o palidă imagine a acestui peisaj. Suntem în oraşul Jabdica. În stânga se află un
pod suspendat ca-n America.
Doar în cer dispare spiritul de competitivitate. Deşi sunt ierarhizări, toţi
sunt egali şi nimeni nu doreşte să ajungă în locul celuilalt.
Alt oraş bombardat – Konjic. Vedem mai multe geamii musulmane cu
turnuri ascuţite.
Ascultăm acum caseta Părintelui Slavko: Adorate mio Figlio.
Pomi înfloriţi, minarete.
La Bradina – puzderie de pomi înfloriţi peste oraşul bombardat complet,
case rupte de la jumăptate sau total, din care au rămas cţteva cioturi, ca într-o
gură ştirbă. Copaci ninşi cu flori. Natura înfloreşte, nu ţine cont de dezastrele
provocate de om.
O altă aşezare: Tercin – oraş ciuruit de gloanţe.
La Pazaric grădinile râd în soare.
215