Ucenici la scoala fecioarei

De la botez, eu sunt pentru a-I aparţine lui Dumnezeu. El
este Cel care îmi dă propria Sa sfinţenie, căci El singur este Sfânt.” (op.cit.,
p.315).
Şi apoi, dacă nu locuiesc în sânul Tatălui (Ioan 1,16), cu Isus, sunt un
om mort!
Am părăsit Medjugorje. Priveliştea e superbă: munţi, lac, vedreaţă. De
sus, de pe şoseaua care şerpuieşte printre munţi e o vedere încântătoare: ne
apropiem de Mostar. Sunt serpentine ca-n Cheile noastre, ca-n Transfăgărăşan
sau Valea Oituzului.
„Amintirea ne rămâie,
Aur, smirnă şi tămâie” –
spunea întro poezie actorul Ştefan Radoff.
Pe drum, fiecare îşi exprimă impresiile rămase după această
convârşitoare experienţă.
Părintele Eusebiu se exprimă scurt, concis, în idei clare.
„Isus, spune Sfinţia Sa, urcându-se pe munte, îi cheamă pe ucenici. Îi
cheamă în deplină libertate.
îi întrabă El pe ucenici. Şi atunci ei îi
explică disputa lor despre locul pe care vor să-l ocupe în Împărăţie. - le spune El fiilor lui Zebedeu.
Cristos Însuşi a venit ca să slujească şi nu să fie slujit. El, Cristos-
Dumnezeu îşi dezbracă mantaua (îşi descoperă dumnezeirea Sa) – se face
aidoma nouă, în afară de păcat, se nimiceşte pe Sine, ascultător până la marte şi
încă la moartea pe cruce.
Tot ceea ce El cere de la ucenici este aceasta: „Urmează-Mă!
Vino, aleargă după Mine!”
Dialogul dintre Isus şi discipolii Săi are loc într-un context de rugăciune
care constă în: renunţare; rugăciunea propriu-zisă, crucea, asumarea ei şi sărăcie
– îmbrăţişată de bunăvoie, aşa cum a făcut Francisc.
„Urmează-Mă!” – spune Cristos. Renunţă la tine, ia crucea de zi cu zi –
în statul tău de viaţă şi vino după Mine! Renunţă la tine, renunţă la toate şi nu
pentru moment, ci pentru toată viaţa”.
Nu trebuie să uităm că Isus Cristos ne-a chemat, ne-a ales, ne-a trimis.
Dar noi, cum răspundem la această chemare? – întreabă părintele Eusebiu.
Întreabă Isus. Întreabă Maica Sa Preacurată.
Este pentru noi un profund prilej de meditaţie, de introspecţie.
Ne simţim dintr-o dată copleşiţi de Îndurarea Tatălui nostru Ceresc, care,
în neasemuita Sa milă faţă de copiii Săi, o trimite de atâţia ani în fiecare zi pe
Mama Unicului Său Fiu.
Putem recunoaşte importanţa Mariei, în special pentru timpurile noastre,
din expresia emblematică a Papei Ioan Paul al II-lea: „Totus Tuus” – Cu totul
al Tău, Maria. Papa, care a vizitat atâtea ţări, fiecare cu dificultăţile şi
213