Ucenici la scoala fecioarei
Ucenici la scoala fecioarei Ucenici la scoala fecioarei
Am ajuns cu meditaţia la Misterul Morţii lui Isus, căci începe vioara să plângă patetic, la fel ca în fiecare seară. Stau afară pentru că biserica este plină şi până am coborât de pe munte s-au ocupat toate locurile, chiar şi cele în picioare. Tot ce se întâmplă înăuntru este transmis prin difuzoare şi se aude perfect. Oamenii îşi fac şi aici devoţiunile, practicile de pietate, primesc chiar şi Sfânta Împărtăşanie. Sună clopotul de ora 19,00. Văd oameni în genunchi, pe ciment sau direct pe pietriş. Eu nu sunt vrednică de aceste mortificaţii. Astăzi, pe Podbrdo, am urcat destul de uşor, faţă de ieri, dar coborârea a fost anevoioasă, pentru că îmi fugeau picioarele pe nişte pietroaie ascuţite, mari, abrupte. Numai Dumnezeu mi-a apărat gleznele, să nu mi le frâng. Pe acest drum stâncos, plin de bolovani se află implantate în piatră, la fel ca şi pe Krizevac, de data aceasta, Misterele Sfântului Rozariu şi la fiecare Mister, o Staţiune cu scene din Noul Testament, unde ne opream, făceam câte o meditaţie, ne rugam, cântam un cântec marian şi iar porneam la drum. După al V-lea Mister de Bucurie, pe un drum lateral, se află un loc de reculegere şi meditaţie, cu o troiţă neagră, un crucifix cu Isus răstignit, alte două cruci albe pe care pelerinii îşi agaţă ex-voto-urile. Peste tot sunt plăcuţe în mai multe limbi care te invită să păstrezi liniştea. N-ai să auzi strigăte, chiote, vociferări pe munte. Oamenii se roagă, pun bileţele cu cereri şi dorinţe la cruci, sărută şi venerează crucifixul, stau în genunchi, ceea ce facem şi noi. Magdalena iar se prosternă cu faţa în jos dinaintea crucifixului, e modul ei de a se ruga. Pe drum am văzut o femeie oarbă, cu un baston alb, care se întorcea, la braţ cu soţul său de pe munte, printre pietroaiele aspre. Cum de reuşea, este un mister pentru mine. De asemenea, am văzut mulţi, foarte mulţi infirmi, în cârje, bastoane şi ieri, pe Krizevac, am văzut un scăunel-targă pentru infirmii care doresc să urce muntele, ajutaţi de alţii. Nu sunt vredniucă, nu sunt vrednică, nu sunt vrednică. „Nu sunt vrednică a strânge/ nici sudoarea Lui de sânge” – scriam eu mai demult. Grupul nostru a urcat noaptea pe Podbrdo şi chiar pe Krizevac, de mai multe ori, întorcându-se spre ora 2 noaptea, într-o beznă perfectă, luminată doar de stelele care cădeau, aşa cum mi-a povestit Magdalena. Podbdro – locul unde cad stelele – duium! „În perioada primelor apariţii, Marija povesteşte că, în cursul unei novene, în a doua noapte, sătenii, adunaţi pe colină în timpul cât s-a desfăşurat apariţia, au văzut cum stelele cădeau din cer. Ele se îndreptau către locul unde se afla Gospa, ca şi cum prezenţa ei le atrăgea ca un magnet. Stelele alunecau pe ea, alcătuind un fel de mantie de lumină, apoi cădeau pe pământ. Atingând solul, ele se îndreptau din nou către cer, multiplicându-se la infinit. Sătenilor li s-a făcut frică văzând stelele căzând astfel din cer şi unii au început să ţipe (ca la Fatima pe 13 octombrie 1917!). Ei spuneau:
Spiritul de jertfă şi de pocăinţă al pelerinilor sunt mai puternice decât teama şi oboseala. Chiar şi Lili care e ca mai vârstnică din grup a reuşit această performanţă, cinste ei! Cu o hotărâre şi o voinţă care depăşeau orice bariere, a cutezat să urce muntele în plină noapte, deşi a alunecat şi a căzut, s-a rănit, s-a murdărit pe haine, dar ce mai conta? Se învinsese pe sine, ajunsese în vârf, cucerise muntele! Mă aflu iar în rotonda de afară, pe una din băncile amfiteatrului. Nu văd, dar îl aud pe Padre Eusebio, cum citeşte Sfânta Scriptură de azi în limba română, cu scena în care Nicodim şi Isus se sfătuiesc în Grădina Măslinilor. Aici se săvârşesc sfinte liturghii concelebrate în aer liber, pentru popor, care se adună jos, pe esplanadă, pe terenul destul de întins ca să încapă câteva zeci de mii de oameni. Se citeşte deci, Sfânta Evanghelie în 8-9 limbi. E bine aici, pe această scenă circulară cu o cupolă mare drept acoperiş, din prelată groasă, albă, întinsă pe vergele, în formă de raze. Autocare cu turişti vin şi vin de la distanţă, îndreptându-se spre biserică. Soarele, în retragere, mă atinge pe obrazul drept, mângâindu-mi pleoapele. Un preot german urcă pe terasă şi ne oferă Trupul lui Cristos în timp ce se cântă un cântec euharistic. Nici n-am observat când s-a prăvălit soarele în canion lăsând în urmă o lumină orange, ca un cântec de despărţire. ***** Mergem la casa unor surori, după liturghie. Este o comunitate mariană foarte aproape de locuinţa Zdravkăi. Am trecut de atâtea ori pe lângă această casă, dar fiindcă porţile sunt înalte şi nu se vede prin ele, nu puteam bănui ce oază de linişte se ascunde aici. Ne întâmpină Melinda – fata care a tradus în româneşte Adoraţia de astă seară, căci şi astă seară, joi, a fost adoraţie la Prea Sfântul Sacramernt. Ea cântă la vioară. Este cântecul acela patetic pe care-l auzi sfâşietor, atunci când Isus moare pe cruce. Melinda este o fată drăguţă, brunetă, delicată, subţirică, vioaie, cu obraz luminos şi un zâmbet fermecător. Suntem primiţi de Madre Rozalia într-o comunitate de carismatici. În această comunitate mariană, luăm cina frăţească, surorile servindu-ne o ciorbiţă gustoasă, apoi un fel de pizza cu spanac şi brânză, salată de fructe şi pişcoturi.Totul e foarte proapăt şi apetisant, aşa că mâncăm cu poftă. Cântăm şi ne bucurăm împreună: Dumnezeu e cu noi! Melinda e cea care susţine partea solistică de vioară la Sfânta Liturghie şi la adoraţii. Cântă şi din gură, are o voce plăcută, frumos modulată, cu un ambitus larg şi impostaţie deosebită. Tot ea traduce partea de adoraţiune în limba română. Reţin ceva din adoraţia de astă seară: 205
- Page 153 and 154: unăvoinţă, de aducere aminte!...
- Page 155 and 156: însemna pe ntru mine o adevărată
- Page 157 and 158: Ne despărţim cu părere de rău d
- Page 159 and 160: obstacolele pentru ca El să poată
- Page 161 and 162: Vicka se roagă continuu, dreaptă,
- Page 163 and 164: XI UN DAR NEASEMUIT: INIMA FECIOARE
- Page 165 and 166: îmbrăcăminte de luptă, cu piept
- Page 167 and 168: Unde ne putem trage sufletul şi ne
- Page 169 and 170: „Mâinile preotului au primit ung
- Page 171 and 172: şaisprezece sfinţi, prin intermed
- Page 173 and 174: Ceea ce a urmat întrece orice înc
- Page 175 and 176: mort pentru cel mai nedrepţi de pe
- Page 177 and 178: Mama care se roagă pentru toţi fi
- Page 179 and 180: gânduri. Soarele, timid, cu bun si
- Page 181 and 182: Nu ştiu cum de străluceşte atât
- Page 183 and 184: „Tu eşti Lumina întunecatului m
- Page 185 and 186: devenim asemănători lui Cristos
- Page 187 and 188: Tot ce e întuneric am părăsit ş
- Page 189 and 190: XIII CALEA REGALĂ A FERICIRILOR
- Page 191 and 192: dobândi încă de pe acum bucuria
- Page 193 and 194: neagră pe care sunt scrise datele
- Page 195 and 196: viaţa veşnică. Aici pe pământ,
- Page 197 and 198: Şi într-aceasta constă adevărat
- Page 199 and 200: -Roagă-te pentru cei care nu cinst
- Page 201 and 202: Desigur intenţiile noastre nu core
- Page 203: Zdravka ştie în inimă despre ave
- Page 207 and 208: XIV NE-AI CHEMAT, NE-AI ALES, NE-AI
- Page 209 and 210: greutăţi şi ispite, dar cu o cov
- Page 211 and 212: PLECAREA NUMITĂ ÎNTOARCERE „Pri
- Page 213 and 214: De la botez, eu sunt pentru a-I ap
- Page 215 and 216: „Membrii tuturor religiilor sunt
- Page 217 and 218: Trecem apoi prin Kalesija, o aşeza
- Page 219 and 220: „Medjugorje a fost pentru mine un
- Page 221 and 222: XV MEDJUGORJE / ACEASTĂ ŞTAFETĂ
- Page 223 and 224: omoară, paralizează tot, împiedi
- Page 225 and 226: la sucees în carieră, etc. Am vre
- Page 227 and 228: Sfântul Părinte subliniază: „N
- Page 229 and 230: CÂND PROVIDENŢA NE FACE DARURI Da
- Page 231 and 232: Acum, conştientizând, luându-ţi
- Page 233 and 234: Am făcut aceşti primi paşi la Me
- Page 235 and 236: -Sfântul Ludovc Maria Grignon de M
Spiritul de jertfă şi de pocăinţă al pelerinilor sunt mai puternice decât<br />
teama şi obosea<strong>la</strong>. Chiar şi Lili care e ca mai vârstnică din grup a reuşit această<br />
performanţă, cinste ei! Cu o hotărâre şi o voinţă care depăşeau orice bariere, a<br />
cutezat să urce muntele în plină noapte, deşi a alunecat şi a căzut, s-a rănit, s-a<br />
murdărit pe haine, dar ce mai conta? Se învinsese pe sine, ajunsese în vârf,<br />
cucerise muntele!<br />
Mă aflu iar în rotonda de afară, pe una din băncile amfiteatrului. Nu văd,<br />
dar îl aud pe Padre Eusebio, cum citeşte Sfânta Scriptură de azi în limba română,<br />
cu scena în care Nicodim şi Isus se sfătuiesc în Grădina Măslinilor.<br />
Aici se săvârşesc sfinte liturghii concelebrate în aer liber, pentru popor,<br />
care se adună jos, pe esp<strong>la</strong>nadă, pe terenul destul de întins ca să încapă câteva<br />
zeci de mii de oameni.<br />
Se citeşte deci, Sfânta Evanghelie în 8-9 limbi.<br />
E bine aici, pe această scenă circu<strong>la</strong>ră cu o cupolă mare drept acoperiş, din<br />
pre<strong>la</strong>tă groasă, albă, întinsă pe vergele, în formă de raze.<br />
Autocare cu turişti vin şi vin de <strong>la</strong> distanţă, îndreptându-se spre biserică.<br />
Soarele, în retragere, mă atinge pe obrazul drept, mângâindu-mi pleoapele.<br />
Un preot german urcă pe terasă şi ne oferă Trupul lui Cristos în timp ce se<br />
cântă un cântec euharistic.<br />
Nici n-am observat când s-a prăvălit soarele în canion lăsând în urmă o<br />
lumină orange, ca un cântec de despărţire.<br />
*****<br />
Mergem <strong>la</strong> casa unor surori, după liturghie. Este o comunitate mariană<br />
foarte aproape de locuinţa Zdravkăi. Am trecut de atâtea ori pe lângă această<br />
casă, dar fiindcă porţile sunt înalte şi nu se vede prin ele, nu puteam bănui ce<br />
oază de linişte se ascunde aici.<br />
Ne întâmpină Melinda – fata care a tradus în româneşte Adoraţia de astă<br />
seară, căci şi astă seară, joi, a fost adoraţie <strong>la</strong> Prea Sfântul Sacramernt. Ea cântă<br />
<strong>la</strong> vioară. Este cântecul ace<strong>la</strong> patetic pe care-l auzi sfâşietor, atunci când Isus<br />
moare pe cruce. Melinda este o fată drăguţă, brunetă, delicată, subţirică, vioaie,<br />
cu obraz luminos şi un zâmbet fermecător.<br />
Suntem primiţi de Madre Rozalia într-o comunitate de carismatici. În<br />
această comunitate mariană, luăm cina frăţească, surorile servindu-ne o ciorbiţă<br />
gustoasă, apoi un fel de pizza cu spanac şi brânză, sa<strong>la</strong>tă de fructe şi<br />
pişcoturi.Totul e foarte proapăt şi apetisant, aşa că mâncăm cu poftă.<br />
Cântăm şi ne bucurăm împreună: Dumnezeu e cu noi!<br />
Melinda e cea care susţine partea solistică de vioară <strong>la</strong> Sfânta Liturghie şi<br />
<strong>la</strong> adoraţii. Cântă şi din gură, are o voce plăcută, frumos modu<strong>la</strong>tă, cu un<br />
ambitus <strong>la</strong>rg şi impostaţie deosebită. Tot ea traduce partea de adoraţiune în<br />
limba română.<br />
Reţin ceva din adoraţia de astă seară:<br />
205