Ucenici la scoala fecioarei

voastră, luaţi Rozariul şi rugaţi-vă, rugaţi-vă, până ce rugăciunea devine pentru
voi o fericită întâlnire cu Mântuitorul vostru. Eu sunt cu voi, mijlocesc şi mă rog
pentru voi, copilaşilor. Vă mulţumesc că aţi răspuns la chemarea mea.”
Ce bine e aici: linişte, pace, cântec de păsări peste murmur de rugăciune.
Glasurile noastre se îngemănează cu cele ale mierlelor şi ciocârliilor.
Marta spune că în primii ani ai apariţiilor pe Krizevac, în locul crucii care
a dispărut, s-a văzut o mare lumină şi în ea era Sfânta Fecioară!
*************
Joi, Ziua a V-a, după amiază. Mâinile Zdravkăi
Mergem acasă, mâncăm, ne odihnim, bem cafea pe terasă. În faţă se văd
munţii, Crucea pe pe Krizevac. Aici solul e pietros întregime iar bosniacii cară
pământ cu sacii, cu roabele sau cu lădiţele şi-l întind în micile grădini din jurul
casei lor. Îşi cultivă ardei iute, varză, cartofi, tot ce se poate cultiva ici. Din ardei
fac boia pentru vânzare. Puţinul pământ pe care-l au, îl gospodăresc judicios şi-l
preţuiesc cum se cuvine. Ei au un adevărat cult al grădinilor, ca şi bulgarii şi al
florilor crescute în ghivece, peste tot. La gazda noastră sunt zeci de asemenea
ghivece cu flori din care recunosc: muşcate, frezii, panseluţe.
Curtea e cimentată, dar în şănţuleţul foarte îngust, de câţiva centimetri de
la mijloc, ei au plantat panseluţe pitice. Gard de fier forjat, porţi duble prin care
intră o maşină veche, portocalie, nu ştiu ce marcă, Ford poate. Gazda,
proprietarul e taximetrist.
Femeia, pe nume Zdravka este infirmă de ambele mâini, de una din mâini
puţin mai jos de cot, iar de cealaltă, de toate degetele şi de o parte din palmă. În
total, cred că are două cioturi de degete, cu care face toată treaba în casă! Casa e
frumoasă şi mare, curată, îngrijită, grădina la fel. Ieri a răsădit ardei şi flori în
grădiniţa din curte. Face cu aceste două cioturi ceea ce noi nu facem cu zece
degete şi cu antebraţe puternice. Are o agilitate deosebită şi nu se sfieşte să
umble cu mâneci scurte, din care ies cele două mâini infirme. Rupe cuvinte în
mai multe limbi şi e gazda românilor atunci când aceştia vin în pelerinaj. I s-a
dus buhul şi toţi românii trag la ea, ca la han.
Zdravka este o femeie cu frica în Dumnezeu, devotată Gospei, dăruită
total lui Isus. Ea nu uită că: „Pentru fiecare nenorocire, Dumnezeu a pregătit o
îndurare, un har, şi a ascuns-o în Inima Neprihănită a Mamei Sale.”
La fel ca şi cealaltă gazdă, Jelena, Zdravka a învăţat din cuvintele Gospei:
„Dacă este cineva aici care vă cere ceva, daţi-i”. Ea de asemenea, a aflat că
Dumnezeu le va răsplăti şi pentru fiecare pahar cu apă dat pelerinilor care vin
aici şi s-a pus în slujba lor, cu mijloacele sale.
202