Ucenici la scoala fecioarei

Desigur intenţiile noastre nu corespund cu cele ale Gospei, nici nu s-ar
putea altfel. În timp ce noi ne preocupăm de cererile lumeşti, ea ne umple
cererile noastre spirituale, în care sunt cuprinse şi dorinţele noastre de
sănătate, pace, convertire, viaţă lungă, etc.
Şi Gospa, acest , acest
(Numele Miriam în ebraică, tocmai aceasta sugerează, dar şi ), ne pune la dispoziţie de îndată, exact ceea ce avem noi nevoie.
Cu delicateţea divină a Inimii Sale Neprihănite, ea ne poate procura
harurile cele mai neaşteptate: împăcarea cu duşmanii, iubirea aproapelui
nostru, chiar dacă acesta ne-a făcut rău, acceptarea crucii, a suferinţei,
convertirea continuă, ascensiunea pe calea desăvârşirii.
La cel mai mic gest de bunăvoinţă din partea noastră, ea tresaltă de
bucurie şi ne mulţumeşte în felul său delicat şi smerit, aducându-ne totodată o
imensă bucurie sufletească. Iar bucuria aceasta nimeni nu ne-o poate răpi, căci
ea vine de la Maica din Cer, cea mai bună împărţitoare a bunurilor şi fericirilor
cereşti.
Şi mai presus de orice har, mai presus de orice bucurie, ea ni-L dăruieşte
pe Însuşi Fiul ei Isus în chip de Prunc, în chip pe Învăţător, predicator, în chip
de Mântuitor al lumii. Merită schimbul?” (op.cit. , pp.320-321).
Nu găsesc cuvinte să spun ce încântare mi-au provocat cărţile acestei
remarcabile femei, măreaţă în smerenia sa şi umilă în măreţia sa, această
vrednică slujitoare a Gospei care, ca şi Padre Slavko, nu precupeţeşte nici o
clipă atunci când e vorba de a se pune la dispoziţia Gospei!
„Iată, spune ea, concluzia este clară: vizitele Mariei şi fantasticul capital
de haruri pe care ele le aduc nu sunt rezervate câtorva puţini aleşi; nu, ele sunt
pentru fiecare dintr noi, pentru voi cei care citiţi, pentru familiile voastre,
pentru toţi aceia care îşi deschid porţile cele mai intime ale inimii lor cu această
ocazie.” (op.cit., p.80).
Plecăm spre Casa Sorei Emmanuel, în cătunul Bijakovici, o casă albă, cu
trei nivele, acoperişul oblic. Are câte opt ferestre de fiecare parte. În jur se află
un cort pentru diferite activităţi în aer liber pentru atunci când timpul permit să
se desfăşoare afară. Ne aflăm în mijlocul unei mici păduri de foioase. Şi aici, în
mica pădurice, aflăm un crucifix din marmură albă, cu un Cristos răstignit, care
arată cu indexul mâinii drepte spre Casa Sorei Emmanuel. Jos, la picioare, o
vază cu trandafiri roşii.
Cele trei rugătoare ale grupului nostru încep un Rozariu lângă acest
crucifix. Când ne ridicăm să plecăm de acolo, o vedem pe Sora Emmanuel care
ne salută de departe şi urcă într-o maşină la treburile sale. Ce păcat că nu ne-am
putut împărtăşi din darurile aceste femei, am scăpat un bun prilej de convorbiri
spirituale.
În mesajul de ieri, 25 aprilie 2001, adresat Marijei, Gospa spune:
„Dragi copii, astăzi încă vă invit la rugăciune. Copilaşilor, rugăciunea
face minuni. Când vă simţiţi obosiţi şi bolnavi, şi nu vedeţi nici un sens în viaţa
201