Ucenici la scoala fecioarei

Sunt multe candele aprinse, de asemenea. Tot pe placa funerară scrie: „O
fra Slavko Barbaric 11.03. 1946 – 24, 11. 2000”.
Trei femei în negru, localnice, se apropie de mormânt în genunchi, pe
dalele de piatră şi se roagă.
Nu ne îndurăm să plecăm de lângă Padre Slavko pentru că aici e un aer de
pace deplină şi ne simţim foarte bine.
Între parohie şi cimitir se află un loc special amenajat, cu pietriş în jur, un
postament circular din marmură neagră, dispus în pătrate mari. Pe acest
postament se află o cruce uriaşă din bronz masiv, a cărui grosime e de
aproximativ 50 cm. Ceea ce este extraordinar în aceasta, e faptul că Isus nu mai
e întins pe jos, pe această cruce. A rămas forma corpului Său, adâncită exact
după trup, iar Isus, sculptat în bronz, vopsit în negru vânăt, aşa cum am văzut
uriaşele statui de fraţi şi părinţi franciscani din localitatea Sirocki Brieg – Dealul
Larg – la parohia Părintelui Jozo Zovko.
Isus stă suspendat pe aer, cu braţele larg desfăcute, cu capul plecat spre
stânga. Pe aura Sa, ca şi pe sumara îmbrăcăminte care-i încinge coapsele, scrie
cu litere de bronz: „Resurexit et adhuc tecum sum, Alleluja”. Un verset din
Psalmul 138: „A înviat precum a spus, Alleluia!”
Lucrarea este executată de un sculptor care semnează A.AjA... în 1998 şi
este sfinţită în ziua de Sfintele Paşti a aceluiaşi an.
E un loc de reculegere şi noaptea, un reflector iluminează statuia uriaşă
încât pare fosforescentă. Este ceea ce priveam aseară de la distanţă, din Rotondă
şi nu ştiam ce este.
Împrejur e un teren viran, cu iarbă multă, verde, proaspătă, cu flori
minuscule şi un teren gol, mărginit de bolovani mari de piatră. Mai departe sunt
vii, livezi şi casele localnicilor.
Am observat că aici există motivul crucificării pe aer, fără nici un suport
material, piroanele există, numai crucea e lăsată undeva, în urmă, semn că nu se
pune accent pe moarte, ci PE ÎNVIERE. Şi-n capelă, Christ este crucificat pe
aer.
Vizita la Părintele Slavko a însemnat pentru noi un prilej de confort
spiritual, de pace adâncă şi de meditaţie benefică.
A fost ca şi când am primit în dar o floare de la Maica Domnului. Să
păstrăm cu grijă acest har pentru a rămâne proaspăt şi a da rod.
Coborând în Iad, Isus a deschis porţile spre Paradis şi prin aceasta spre
paradisul inimilor noastre. El a transformat moartea în ÎNVIERE şi PACE.
Pacea – această dispoziţie interioară pozitivă despre care Jelena a spus: „Iubirea
înseamnă pace, pacea înseamnă iubire.”
Pacea – înţeleasă ca o realitate spirituală, ca pe o atitudine interioară, un
dar neasemuit care se află la originea tuturor celorlalte daruri. Sarcina noastră
este deci, de a primi, şi nu de a respinge, această pace divină, de a o trăi şi de a o
răspândi. Pentru creştini, moartea nu mai înseamnă o „catastrofă”, o nenorocire
deoarece viaţa noastră nu constă numai în viaţa pământească, cu mai ales, în
194