Ucenici la scoala fecioarei
Ucenici la scoala fecioarei Ucenici la scoala fecioarei
Taina Euharistiei şi le-a transmis apostolilor să facă aceasta „în amintirea Mea”, după care o mâncăm într-o adâncă veneraţie, în spirit de umilinţă. Aseară am fost în partea dreaptă a bisericii, afară, într-un loc de pietate rezervat pentru cei răposaţi, unde se înalţă o cruce din lemn, neagră iar pe nişte rafturi sunt aprinse candele roşii din plastic cu lumânărele albe. Am aprins o lumânare şi m-am rugat pentru mama. Lumânările ardeau pâlpâind după adierea uşoară a vântului. Era ca un tremur de pleoape. După ce m-am închinat, m-am reîntors în Rotondă să ascult Sfânta Liturghie. Padre Slavko Barbaric a plecat la Tatăl în Anul Jubiliar, la 2000 de ani de la Naşterea Mântuitorului. Peste circa două săptămâni, avea să plece la Cer şi mama mea, Arionda, ca să se nască „a doua oară”, aşa cum a dorit şi cum a scris în cartea sa, („Mă nasc a doua oară”, Elegii şi poeme, Editura Pax Aura Mundi, Galaţi, 1 noiembrie 2000). Din ziua aceea, avea să mai trăiască 40 de zile. Ea se află acum într-o altă realitate ( gând ce m-a fulgerat atunci, la locul de reculegere pentru răposaţi şi apoi, de multe ori, la întoarcerea în ţară şi care mi-a alinat puţin durerea suferită cu 6 luni în urmă). Din realitatea în care eşti, mamă, strig către tine, să mă auzi, să mă susţii, să mă întăreşti cu iubirea maternă. Mama mea a trăit în Dumnezeu, s-a simţit în Dumnezeu, a murit în Dumnezeu. Acum ştiu: mama mea s-a mântuit prin suferinţă. Toată viaţa a suferit în Cristos, până în ceasul din urmă. Şi într-adevăr, era iubită de Dumnezeu şi în chip cu totul special, de Maica Sa Preacurată şi Maica noastră,a tuturor, care îi apărea în picăturile de ploaie, în orice lumină de lumânare, de candelă, de bec, de flacără, purtându-L pe Isus în braţe. Îi apăruse de multe ori în vis şi-i arătase mamei locul unde avea s-o primească, după ce o condusese de mână printr-un tunel lung, spre o imensă şi fără de seamăn lumină. O visase cu puţin timp înainte de a pleca da lângă mine, purtându-L în pântece pe Isus pe care urma să-L nască. Acum ea se bucură, fericită, după ce, aproape 82 de ani a plâns continuu. Plânsul era starea ei de graţie. Nu i-au secat nicicând lacrimile. Dumnezeu a ales-o pentru lacrimi, pentru râurile de lacrimi pe care le-a vărsat în viaţă. Dar ce contează 82 de ani în faţa bucuriei veşnice? ******** După Sfânta Liturghie ne îndreptăm în grup, la mormântul Părintelui Slavko Barbaric. Este un loc foarte frumos în apropierea bisericii, pe un drum drept. Alături este o capelă unde se oficiază slujbele pentru răposaţi. Mormintele sunt foarte îngrijite şi presărate cu tot felul de flori. Au pietre de marmură 192
neagră pe care sunt scrise datele personale ale defunctului, fotografia lui şi, eventual, un epitaf. Ajungem la mormântul Părintelui Slavko. O placă funerară este înălţată în faţa crucii sale. O statuetă din bronz de circa 75 de centimetri îl întruchipează pe acest părinte franciscan marianist, atât de devotat parohiei din Medjugorje, vizionarilor, pelerinilor, cel care, neobosit s-a străduit să traducă şi să interpreteze în toate limbile, Mesajele Gospei de-a lungul a 18 ani. Acest excepţional „ambasador al Gospei”, care făcea Calea Crucii pe Krizevac, aproape zilnic împreună cu pelerinii şi uneori, de câteva ori pe zi, până în clipa morţii. Al cărui „birou” îl constituia Muntele Crucii sau Colina Apariţiilor, Crucea Albastră (tot o cruce!). Acolo lucra el cel mai bine, acolo primea „audienţe”, acolo dădea învăţături, sfaturi, exemple vii, cu însăşi viaţa lui sfântă, plină de virtuţi. Statuia are braţele întinse în jos. Este cu capul ridicat şi priveşte cerul (sau muntele, sau crucea de pe munte, acolo unde s-a aşezat în cele din urmă, „să moară puţin”). De fapt, acestea sunt cuvinte cât se poate de adevărate, pentru că „moartea sa” a durat, realmente, foarte puţin, aşa cum s-a dovedit a doua zi, în Mesajul de la Gospa. A trecut în galop toate văile, toate staţiunile, toate vămile văzduhului. Spiritul său de rugăciune nu s-a stins, dimpotrivă, a fost preluat „din mers” de părinţii franciscani, toate manifestările şi reculegerile prevăzute au fost menţinute, chiar şi cele de „Post şi Rugăciune” de la Domus Pacis. Părintele Svetozar şi-a asumat răspunderea „Satului Mariei” - căci Gospa le-a transmis, la două ore după moartea lui pe Krizevac; „Continuaţi să mergeţi înainte! Nastavite dalje!” Este exact ceea ce ne-ar fi spus şi Părintele Slavko! Privind trupul Părintelui Slavko, coborât de pe munte însoţit de rugăciunile înflăcărate şi de lacrimile pelerinilor, părintele Svetozar a urcat în fugă în întâmpinarea sa şi când l-a zărit, de departe şi-a spus: „Pare un rege! Ce măreţie!” „De asemenea, spune Sora Emmanuel, mi-a împărtăşit:
- Page 141 and 142: Din nou se instaurează pacea în g
- Page 143 and 144: Petrozzi, care a vrut să-i ofere p
- Page 145 and 146: pentru diverse situaţii negative,
- Page 147 and 148: Un membru al acestei Comunităţi v
- Page 149 and 150: nostrz. Şi mai învăţăm un lucr
- Page 151 and 152: mâna stângă acoperită pentru c
- Page 153 and 154: unăvoinţă, de aducere aminte!...
- Page 155 and 156: însemna pe ntru mine o adevărată
- Page 157 and 158: Ne despărţim cu părere de rău d
- Page 159 and 160: obstacolele pentru ca El să poată
- Page 161 and 162: Vicka se roagă continuu, dreaptă,
- Page 163 and 164: XI UN DAR NEASEMUIT: INIMA FECIOARE
- Page 165 and 166: îmbrăcăminte de luptă, cu piept
- Page 167 and 168: Unde ne putem trage sufletul şi ne
- Page 169 and 170: „Mâinile preotului au primit ung
- Page 171 and 172: şaisprezece sfinţi, prin intermed
- Page 173 and 174: Ceea ce a urmat întrece orice înc
- Page 175 and 176: mort pentru cel mai nedrepţi de pe
- Page 177 and 178: Mama care se roagă pentru toţi fi
- Page 179 and 180: gânduri. Soarele, timid, cu bun si
- Page 181 and 182: Nu ştiu cum de străluceşte atât
- Page 183 and 184: „Tu eşti Lumina întunecatului m
- Page 185 and 186: devenim asemănători lui Cristos
- Page 187 and 188: Tot ce e întuneric am părăsit ş
- Page 189 and 190: XIII CALEA REGALĂ A FERICIRILOR
- Page 191: dobândi încă de pe acum bucuria
- Page 195 and 196: viaţa veşnică. Aici pe pământ,
- Page 197 and 198: Şi într-aceasta constă adevărat
- Page 199 and 200: -Roagă-te pentru cei care nu cinst
- Page 201 and 202: Desigur intenţiile noastre nu core
- Page 203 and 204: Zdravka ştie în inimă despre ave
- Page 205 and 206: Spiritul de jertfă şi de pocăin
- Page 207 and 208: XIV NE-AI CHEMAT, NE-AI ALES, NE-AI
- Page 209 and 210: greutăţi şi ispite, dar cu o cov
- Page 211 and 212: PLECAREA NUMITĂ ÎNTOARCERE „Pri
- Page 213 and 214: De la botez, eu sunt pentru a-I ap
- Page 215 and 216: „Membrii tuturor religiilor sunt
- Page 217 and 218: Trecem apoi prin Kalesija, o aşeza
- Page 219 and 220: „Medjugorje a fost pentru mine un
- Page 221 and 222: XV MEDJUGORJE / ACEASTĂ ŞTAFETĂ
- Page 223 and 224: omoară, paralizează tot, împiedi
- Page 225 and 226: la sucees în carieră, etc. Am vre
- Page 227 and 228: Sfântul Părinte subliniază: „N
- Page 229 and 230: CÂND PROVIDENŢA NE FACE DARURI Da
- Page 231 and 232: Acum, conştientizând, luându-ţi
- Page 233 and 234: Am făcut aceşti primi paşi la Me
- Page 235 and 236: -Sfântul Ludovc Maria Grignon de M
neagră pe care sunt scrise datele personale ale defunctului, fotografia lui şi,<br />
eventual, un epitaf.<br />
Ajungem <strong>la</strong> mormântul Părintelui S<strong>la</strong>vko. O p<strong>la</strong>că funerară este înălţată în<br />
faţa crucii sale. O statuetă din bronz de circa 75 de centimetri îl întruchipează<br />
pe acest părinte franciscan marianist, atât de devotat parohiei din Medjugorje,<br />
vizionarilor, pelerinilor, cel care, neobosit s-a străduit să traducă şi să<br />
interpreteze în toate limbile, Mesajele Gospei de-a lungul a 18 ani. Acest<br />
excepţional „ambasador al Gospei”, care făcea Calea Crucii pe Krizevac,<br />
aproape zilnic împreună cu pelerinii şi uneori, de câteva ori pe zi, până în clipa<br />
morţii. Al cărui „birou” îl constituia Muntele Crucii sau Colina Apariţiilor,<br />
Crucea Albastră (tot o cruce!).<br />
Acolo lucra el cel mai bine, acolo primea „audienţe”, acolo dădea<br />
învăţături, sfaturi, exemple vii, cu însăşi viaţa lui sfântă, plină de virtuţi.<br />
Statuia are braţele întinse în jos. Este cu capul ridicat şi priveşte cerul (sau<br />
muntele, sau crucea de pe munte, acolo unde s-a aşezat în cele din urmă, „să<br />
moară puţin”).<br />
De fapt, acestea sunt cuvinte cât se poate de adevărate, pentru că „moartea<br />
sa” a durat, realmente, foarte puţin, aşa cum s-a dovedit a doua zi, în Mesajul de<br />
<strong>la</strong> Gospa. A trecut în galop toate văile, toate staţiunile, toate vămile văzduhului.<br />
Spiritul său de rugăciune nu s-a stins, dimpotrivă, a fost preluat „din<br />
mers” de părinţii franciscani, toate manifestările şi reculegerile prevăzute au<br />
fost menţinute, chiar şi cele de „Post şi Rugăciune” de <strong>la</strong> Domus Pacis.<br />
Părintele Svetozar şi-a asumat răspunderea „Satului Mariei” - căci Gospa le-a<br />
transmis, <strong>la</strong> două ore după moartea lui pe Krizevac; „Continuaţi să mergeţi<br />
înainte! Nastavite dalje!” Este exact ceea ce ne-ar fi spus şi Părintele S<strong>la</strong>vko!<br />
Privind trupul Părintelui S<strong>la</strong>vko, coborât de pe munte însoţit de<br />
rugăciunile înflăcărate şi de <strong>la</strong>crimile pelerinilor, părintele Svetozar a urcat în<br />
fugă în întâmpinarea sa şi când l-a zărit, de departe şi-a spus: „Pare un rege! Ce<br />
măreţie!”<br />
„De asemenea, spune Sora Emmanuel, mi-a împărtăşit:<br />