Ucenici la scoala fecioarei

„Te lăudăm de-a pururi, Doamne,
Isuse, mlădiţă înflorită
Din sânul Maicii preacurate
Tu, Calea vieţii fără moarte!”
(Iesu, Auctor Clementiae)
La Medjugorje, Fecioara nu se mărgineşte să ne invite la convertire; Ea ne
arată şi calea pe care să mertgem. Şi sunt menţionate în foarte multe Mesaje,
cele 5 căi:
Rugăciunea;
Postul;
Spovada;
Biblia;
Euharistia
S-a spus, nu o dată în comentariile care urmează Mesajelor, în revistele
existente, că Maria şi-a asumat rolul Înaintemergătorului, pregătind Calea lui
Cristos, dorind să înlăture toate obstacolele din inima şi trupul nostru, din
cugetul nostru, pentru a-L putea primi cum se cuvine pe Domnul.
Ca şi Ioan Botezătorul, Maica Domnului ne îndeamnă la pocăinţă, la
convertirea urgentă şi la ieşirea din prăpastia păcatelor noastre.
Imperativul major la care face apel Maica Cerească beneficiază de un
singur timp: astăzi. Nu mâine, nu ieri. Chiar astăzi, fără preget, să lăsăm totul la
o parte şi să pornim de mână cu Maica noastră la o nouă viaţă, lepădând tot
bagajul, toată greutatea care ne stânjeneşte, îngreunându-ne calea. Fecioara
Maria ne arată şi modalitatea: printr-o spovadă bună, prin propunerea de a nu
mai păcătui, prin rugăciune, citirea Cuvântului Sfânt, prin post şi împărtăşanie şi
mai ales, prin hotărârea de a ne ierta duşmanii, revărsând asupra lor, roua iubirii
noastre.
Faptele noastre, începând de astăzi, trebuie să constituie roade vrednice de
convertire, cu care ne vom înfăţişa înaintea Tatălui la timpul hotărât de El.
„Da” – ul nostru spus sfinţeniei este chiar hotărârea de a-L urma pe
Cristos şi de a împlini poruncile Tatălui.
Maria, la tot pasul, ne demonstrează că sfinţenia este posibilă, că ea
există astăzi, la fiecare pas. Ea nu este un lucru abstract, anormal, exagerat, ci
poate fi atinsă de fiecare dintre noi, dacă ne hotărâm pentru ea. Sfinţenia
adevărată este dezvoltarea naturală a vieţii divine la care suntem părtaşi, în
căutarea a tot ceea ce îi place lui Dumnezeu, în hotărârea de a nu mai face
compromisuri cu propriile pasiuni, cu pretenţiile lumii, cu orgoliul şi vanitatea
noastră atunci când considerăm că putem face totul singuri, fără ajutorul divin.
Făcând din sfinţenie unicul scop al vieţii noastre, aşa cum suntem învăţaţi în
Levitic: „Fiţi sfinţi pentru că Eu, Domnul Dumnezeul vostru, sunt sfânt” (Lev.
19,2) – vom afla calea spre Paradis, calea salvării şi a mântuirii noastre şi vom
190