Ucenici la scoala fecioarei

preaiubiţi pentru care El şi-a onorat promisiunile faţă de Tatăl, spălând în
Sângele Său Preasfânt, păcatele omenirii.
S-ar zice că Dumnezeu nu este obligat să-şi onoreze promisiunile nici să
dea socoteală creaturii Sale, pentru ce nu a îndeplinit un lucru sau altul. Cu toate
acestea, El nu uită niciodată să vină, aşa cum a promis, să ne fie alături şi mai
ales, să-L trimită pe Mângâietorul, care va fi cu noi până la sfârşitul veacurilor.
Însă din mărinimia Sa nemărginită, Dumnezeu mai face un lucru minunat:
din timp în timp, ne trimite mesageri din Cer, spre a ne aduce aminte de
promisiunile Sale. Astfel ne-a trimis cel mai frumos dar pe care l-am putea
primi vreodată: pe Însăşi Maica Sa Preasfântă, Fecioara Maria. Nu pe altcineva
îndepărtat, străin, oarecare, ci pe Însăşi Maica Sa, fiinţa cea mai iubită de El,
după Tatăl. El o trimite şi-i îngăduie să stea de vorbă cu oamenii, să-i atingă, să
se lase atinsă, să le dezvăluie tainele divine, să-i ajute în lupta împotriva
duşmanului din toate timpurile: satana.
Încă de la prima Sa apariţie din 24 iunie 1981, Fecioara Maria a promis că
va veni şi a doua zi, în acelaşi loc, la aceeaşi oră, ca să stea de vorbă cu cei pe
care i-a ales în mod special, pentru a le încredinţa misiuni deosebite.
Şi s-a ţinut de cuvânt. Nu a fost dată la care să nu fie prezentă, exact cum
a promis, cu o promptitudine uimitoare pentru ochii şi mintea noastră
omenească. În pofida tuturor piedicilor – şi se ştie că vizionarii au fost
împiedicaţi să ajungă la întâlnire cu Maica Cerească, - Ea le-a apărut, în locul în
care erau, la ora stabilită, mângâindu-i cu prezenţa Sa binefăcătoare.
Ce am putea învăţa noi oamenii de la disciplina cerească, din faptul că la
Dumnezeu, cuvântul este foarte serios şi adevărat şi nu comportă compromisuri?
Să medităm asupra comportamentului nostru, de câte ori întârziem la
biserică, la întâlnirea cu Cristos Euharistic, la Sfânta Liturghie, la confesional,
amânând sine die întâlnirea cu preotul confesor, din comoditate, lene, ruşine sau
teamă. Dar de câte ori am lipsit de la Ora de adoraţie euharistică, de la
problemele organizatorice ale bisericii, de câte ori am întârziat cu rugăciunea
zilnică, de câte ori am omis-o, pretextând diferite alte probleme ?
Dumnezeu este singurul cu care nu ne putem permite să glumim, să-L
neglijăm, să-L tratăm cu indiferenţă, El care se ţine de cuvânt întotdeauna şi neo
trimite pe Maica Sa, nouă, oamenilor. Pe Maica pe care ne-a dăruit-o pe cruce,
prin generoasele cuvinte spuse în ceasul agoniei : „Fiule, iată Mama ta!”
Nu noi am ales-o, ci Însuşi Dumnezeu a ales-o pentru noi drept Mamă a
tuturor, Maică a Bisericii, Maica harului dumnezeiesc, Maica Creatorului şi
Maica Mântuitorului.
De felul cum vom răspunde prezent la aceste chemări, la aceste întâlniri
cu cea mai importantă persoană trimisă din Cer, va depinde soarta noastră. Căci,
dovada cea mai mare că-L iubim pe Fiul, este aceea de a-I iubi mai întâi Mama
care L-a purtat la sânu-i feciorelnic, Mama care a plâns la picioarele crucii
alături de femeile sfinte şi de ucenicul cel preaiubit, cea „plină de har”, aleasă
de însuşi Dumnezeu, „mai fericită între toate femeile lumii” şi care, de ani de
19