Ucenici la scoala fecioarei

Împărăteasă Maică, cea care nu poţi fi cuprinsă de înâelegerea omenească.
Mai cinstită decât heruvimii care fără de stricăciune sunt.
Rai cuvântător eşti, Maică”, - spune părintele Teofil Pârâianu, monahul
orb de la Sâmbăta de4 Sus, cel care o contemplă cu ochiul cel neadormit al
minţii.
Prezenţa Maicii Domnului ne aduce bucurii din Rai. Ea este Maica
Bucuriei. Ea a aflat Mărire la Dumnezeu, csare a ales-o. Maica Domnului este
lăcaş al Prea Sfinti Treimi, pentru că Sfânta Treime s-a pogorât în ea. Este în
veşnicie lăcaş al Sfintei Treimi pentru că L-a purtat şi-L poartă în Inima Ei.
Este lăcaş înfrumuseţat al Sfintei Treimi.
Este Preacuratul palat al Împăratului ceresc.
S-au uimit toate de dumnezeiasca mărirea Ta pentru că Tu Fecioară ai
avut în pântece pe Dumnezeu.
Cel care s-a născut din Ea este Dumnezeu adevărat şi om adevărat. A
născut un om unit cu Dumnezeu din veşnciie. Unirea s-a produs de la
concepere, de la Buna Vestire a Îngerului.
Fiul lui Dumnezeu s-a sălăşluit în Sânul Său cel pururea feciorelnic.
Care L-a odrăslit nelucrat pe Cristos.
Creştinii aduc mărire lui Dumnezeu şi Preacinstire Maicii Domnului şi
cinstire Sfintei Cruci.
Crucea lui Cristos este pusă dfinaintea noastră ca altar de jertfă, pomul
vieţii.
Este o leghătură între Maica Domnului care L-a născut pe Cristos şi
Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Cristos.
Crucea are loc de cinste. Reprezintă jertfa din iubire, dovadă a jertfei şi
iubirii.
Crucea este faţa lui Dumnezeu îndreptată către om. Altar de jertfă. În
cinste la cei credincioşi.
Iată, a venit prin Cruce – bucurie la toată lumea. Învierea este o realitate
ca şi când am văzut-o noi înşine.
„Învierea Domnului Isus văzând, să ne închinăm”
Noi cinstim tot ce ţine de Domnul nostru Isus Cristos: pe Maica
Domnului, Crucea, icoana, chipul. Pe Domnul nostru Isus Cristos nu-L putem
gândi decât împreună cu Sfânta Sa Maică.
Maica Domnului, aşa cum a arătat de foarte multe ori, iubeşte crucea.
Faptul că s-a arătat de atâtea ori lângă cruce este o dovadă evidentă, Crucea
înseamnă osteneală, suferinţă dar şi biruinţă.
Biruinţa prin cruce. Prin crucea noastră, a fiecăruia. Ceea ce vrea să ne
spună Maica Domnului, arătându-se pe Krizevac: Vom birui cu Cristos, prin
crucea noastră. Partea de osteneală – este depăşirea de tine însuţi. Un lucru
care se realizează din vremelnicie pentru veşnicie.
188