Ucenici la scoala fecioarei

Tot ce e întuneric am părăsit şi sunt în Lumină.
Ascultă vocea care strigă:
În acest moment, preotul care conduce adoraţia se ridică şi ia Sfântul
Sacrament în mâini. Îl ridică deasupra capului şi toată asistenţa priveşte la razele
care se răspândesc în jur şi la Sfânta Hostie care luminează cu o lumină albă,
strălucitoare.
Se cântă: Kirie Ewleison, Christe eleison, Doamne miluieşte-ne,
Cristoase, miluieşte-ne.
Sfântul Sacrament străluceşte puternic. Toate razele luminează iar hosdtia
din mijloc este albă, albă şi sfântă.
Preotul ne dă binecuvântarea cu Prea Sfântul Sacrament.
Se cântă Ave Maria.
Isus ne dăruieşte iubirea Sa, fără măsură. Ceea ce omul cântăreşte,
Dumnezeu ne dă fără limite, nemăsurat, necântărit, cu duiumul, mult peste
închipuirea noastră, din abundenţă, revârsând cascade, ploi de haruri peste cei
care-şi manifestă, fie şi cea mai mică intenţie de bine, care-i dau o dovadă cât de
mică de iubire.
Tu faci un centimetru, un gram. El face restul. Adică TOTUL.
Acolo unde El pune început, dă şi mijlocul prin care să continuăm şi să
creştem în iubire faţă de El şi faţă de ceilalţi.
Astă seară, am fost pentru o oră împreună-cinstitori cu Sfânta Fecioară, ai
lui Isus.
Însă cinstirea nu trebuie să fie numai cu gândul, cuvântul, cântecele, ci şi
cu viaţa.
O întrebare se impune, după această reculegere sacră. Cine este Maica
Domnului pentru noi? Dar cine este pentru mine personal?
„Tu eşti Lumina întunecatului meu suflet, nădejdea, acoperământul,
scăparea şi bucuria mea.” Ne adresăm ei, personal şi singular în rugăciune, ca
unui izvor de nădejde, ca în faţa unei persoane care ne dă siguranţă în faţa
primejdiilor.
Tot ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica Domnului cu rugăciunea.
„Ea este pentru noi, spunea părintele arhimandrit Teofil Pârâianu de la
Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, un exemplu de smerenie. Nu s-a
afirmat niciodată şi n-a căutat afirmaere. N-a vrut decât ca Fiul său să ne
conducă. , a rostit ea la Nunta din Cana.
Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu.
Curată, binecuvântată, Sfântă Năsvătoare de Dumnezeu, Pururea
Feciuoară, Cea după naştere Fecioară şi după moarte – vie.
Mai frumoasă ca raiurile,
Mai înaltă ca cerurile,
Mai curată decât strălucirea soarelui,
Cea mai presus de minte şi de cuvânt.
187