Ucenici la scoala fecioarei

Iată, a venit prin Cruce – bucurie la toată lumea. Învierea este o realitate
ca şi când am văzut-o noi înşine.
„Învierea Domnului Isus văzând, să ne închinăm”- se spune în liturghia
răsăriteană.
Vederea Învierii. Închinarea Crucii, mărirea Învierii. Veniţi cu toţi
credincipşii să ne închinăm.
Noi cinstim tot ce ţine de Domnul nostru Isus Cristos: pe Maica
Domnului, Crucea, icoana, chipul. Pe Domnul nostru Isus Cristos nu-L putem
gândi decât împreună cu Sfânta Sa Maică.
Maica Domnului, aşa cum a arătat de foarte multe ori, iubeşte crucea.
Faptul că s-a arătat de atâtea ori lângă cruce este o dovadă evidentă, Crucea
înseamnă osteneală, suferinţă dar şi biruinţă.
Biruinţa prin cruce. Prin crucea noastră, a fiecăruia. Ceea ce vrea să ne
spună Maica Domnului, arătându-se pe Krizevac: Vom birui cu Cristos, prin
crucea noastră. Partea de osteneală – este depăşirea de tine însuţi. Un lucru
care se realizează din vremelnicie pentru veşnicie.
Există şi o casetă audio pe care mi-am cumpărat-o şi care se numeşte
ADORATE MIO FIGLIO, dar pe are nu pot s-o ascult, deocamdată. Este o oră
de adoraţie cu Padre Slavko Barbaric, pe textul său şi muzica lui Martin Boras şi
a lui Remi Kazinoti. Cântă grupul de tineri franciscani IHTYS – Medjugorje,
mi-am procurat-o de la Oficiul parohial Sfântul Iacob, de lângă biserică.
Nu o dată Fecioara a spus: „Adoraţi continuu Preasfântul Sacrament. Eu
sunt totdeauna prezentă când credincioşii sunt în adoraţie; atunci ei primesc
haruri particulare.” (Mesajul din 15 martie 1984).
În ceea ce priveşte Euharistia, aici e la mare cinste, aşa cum mărturisea
Padre Jozo Zovko:
„Euharistia este Inima Sfintei Fecioare! Este simbolul Sanctuarului de la
Medjugorje. Regina Păcii n-a venit pentru Ea, ci pentru a ne prezenta pe Fiul
Său, Ea a venit pentru a ne prezenta Euharistia, Pâinea vieţii.”
Întâlnim, aşadar, Euharistia şi la Adoraţia sacramentală, adevărate
momente în care putem arăta iubirea faţă de Dumnezeu. Această biserică din
Herţegovina, care răsună de cântece de laudă şi de rugăciuni, este o adevărată
inimă vie a Bisericii, în care Isus se oferă într-un mod cu totul deosebit.
Dar Isus este prezent în fiecare biserică; „Înţelegeţi că biserica este
palatul lui Dumnezeu locul în care eu vă reunesc şi vreau să vă asrăt calea
către Dumnezeu. (...) Bisericile merită respect şi ele sunt sfinţite, căci Dumnezeu
care S-a făcut Om rămâne în ele zi şi noapte”, a spus Gospa în mesajul din 25
aprilie 1988.
Prezenţa Euharistiei în biserici, în inimile noastre, este o forţă
extraordinară pe care Dumnezeu a dat-o omului pentru transformarea omenirii.
Pentru ca vieţile noasdtre să fie după chipul lui Dumnezeu, trebuie să ne
împărtăşim, să-L primim pe Dumnezeu în inimile noasstre. Prin Euharistie
184