Ucenici la scoala fecioarei

„Tu eşti Lumina întunecatului meu suflet, nădejdea, acoperământul,
scăparea şi bucuria mea.” Ne adresăm ei, personal şi singular în rugăciune, ca
unui izvor de nădejde, ca în faţa unei persoane care ne dă siguranţă în faţa
primejdiilor.
Tot ce poate Dumnezeu cu puterea, poate Maica Domnului cu rugăciunea.
„Ea este pentru noi, spunea părintele arhimandrit Teofil Pârâianu de la
Mănăstirea Brâncoveanu – Sâmbăta de Sus, un exemplu de smerenie. Nu s-a
afirmat niciodată şi n-a căutat afirmare. N-a vrut decât ca Fiul său să ne
conducă. , a rostit ea la Nunta din Cana.
Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu.
Curată, binecuvântată, Sfântă Năsvătoare de Dumnezeu, Pururea Fecioară,
Cea după naştere Fecioară şi după moarte – vie.
Mai frumoasă ca raiurile,
Mai înaltă decât cerurile,
Mai curată decât strălucirea soarelui,
Cea mai presus de minte şi de cuvânt.
Împărăteasă Maică, cea care nu poţi fi cuprinsă de înţelegerea omenească.
Mai cinstită decât heruvimii care fără de stricăciune sunt.
„Rai cuvântător eşti, Maică”, - spunea părintele Teofil Pârâianu, monahul
orb de la Sâmbăta de Sus, cel care o contempla cu ochiul cel neadormit al minţii.
Prezenţa Maicii Domnului ne aduce bucurii din Rai. Ea este Maica
Bucuriei. Ea a aflat Mărire la Dumnezeu, care a ales-o. Maica Domnului este
lăcaş al Prea Sfinti Treimi, pentru că Sfânta Treime s-a pogorât în ea. Este în
veşnicie lăcaş al Sfintei Treimi pentru că L-a purtat şi-L poartă în Inima Ei.
Este lăcaş înfrumuseţat al Sfintei Treimi.
Este Preacuratul palat al Împăratului ceresc.
S-au uimit toate de dumnezeiasca mărirea Ta pentru că Tu Fecioară ai
avut în pântece pe Dumnezeu.
Cel care s-a născut din Ea este Dumnezeu adevărat şi om adevărat. A
născut un om unit cu Dumnezeu din veşnciie. Unirea s-a produs de la
concepere, de la Buna Vestire a Îngerului.
Fiul lui Dumnezeu s-a sălăşluit în Sânul Său cel pururea feciorelnic.
Care L-a odrăslit nelucrat pe Cristos.
Creştinii aduc mărire lui Dumnezeu şi Preacinstire Maicii Domnului şi
cinstire Sfintei Cruci.
Crucea lui Cristos este pusă dinaintea noastră ca altar de jertfă, pomul
vieţii.
Este o legătură între Maica Domnului care L-a născut pe Cristos şi Sfânta
Cruce pe care a fost răstignit Cristos.
Crucea are loc de cinste. Reprezintă jertfa din iubire, dovadă a jertfei şi
iubirii.
Crucea este faţa lui Dumnezeu îndreptată către om. Altar de jertfă. În
cinste la cei credincioşi.
183