Ucenici la scoala fecioarei
Share Embed Flag
Download ePaper

Ucenici la scoala fecioarei

Ucenici la scoala fecioarei Ucenici la scoala fecioarei

samanatorul.ro
from samanatorul.ro More from this publisher
21.06.2014 Views

umbre fecunde, în acest straniu paradis de ocazie, dat cu împrumut, vândut la mezat de neguţătorii de sclavi, sclavi ai păcatului şi ai trufiei, sclavi ai întunericului cât mai bicisnic, răscolit de termite gigant, gata să devoreze-ntro clipă tot ce e viu. Pământ al măştilor de carnaval, al fantoşelor sulemenite hidos, al ucigaşilor în serie, ucigaşi de suflete, vânzători de neant frumos ambalat cu fundiţe. Pământ al terorismului în floare, al baloanelor multicolore şi al clonelor care se ucid una pe alta. Acest pământ populat de monştri giganţi ucigându-i pe savanţii fanatici. Copii paranoici şi mongoloizi, copii autişti şi schizofrenici punând la cale asasinate în masă, carnagii de suflete nevinovate. Plin de mame care-şi ucid pruncii în pântece, care-şi abandonează copiii, ambalaţi în pungi de plastici, la gheena din colţ, care-şi ucid amanţii în somn şi-apoi îşi fac liposucţie, lifting pentru a-şi spăla de pe chip urmele crimei. Cum mai poţi răbda Creatorule să fii răstignit la infinit de propria Ta creatură? Te-am părăsit în singurătatea altarului, în Tabernacolul Vieţii, unde Te afli viu cu Trup şi cu Sânge. Noi care ne închinăm de la naştere altor zei pământeni, Banul, Viciul, Computerul şi puterea, ruinând Casa Ta, ignorându- Te cu bună ştiinţă, batjocorindu-Te cu mii de injurii, cu mii de gesturi şi fapte nedemne, cu zeci de atracţii împotriva naturii, cu milioane de surâsuri meschine, cu sărutări pe buze vopsite vulgar, făcând grimase obscene trecătorilor simpli. Noi, asupriţi de grija supremă a zilei de mâine, cu teama necontrolată că nu vom putea agonisi cât mai multe averi pe acest pământ putregăit, mucezit, crăpat, împărţit în parcele ca şi solul lunii, ros de cari şi rugină, ros de ambiţii deşarte, ros de orgolii şi vanitate, ros de vicii abominabile, ros de pofte trupeşti necontrolate, incestuoase, de nepronunţat în cuvinte. Cât mai setos de putere, cât mai setos de tot ce îmbată simţirea. Noi care ignorăm în chip absolut Moartea Ta sfinţitoare, Moartea răscumpărătoare pentru noi, Jertfa Ta nepătată, Jertfa Supremă pe Cruce, Jertfa nesângeroasă de pe altarele lumii, prilej de aducere aminte că pâinea şi vinul se schimbă în Trupul şi Sângele Tău, că Ni te dai nouă întreg, cu Trup, cu Suflet şi Sânge, că ne cureţi de rănile Trupului şi cele ale sângelui nostru, ca să ne sfinţeşti, ca să ne mântui, ca să ne eliberezi de sclavie. Prilej de aducere aminte că numai Tu eşti uşa spre Paradis, că Tu eşti Totul în lumea asta vremelnică, în valea de lacrimi în care peregrinăm zi şi noapte. Că ne-ai creat doar pentru Tine şi inima noastră, în veci nu va avea picătură de linişte departe de Tine, Dumnezeule Sfânt, departe de Tine, Isuse. Departe de Tine, Spirit Înalt, departe de Maica Cerească, maica Fecioară, Născătoare de Dumnezeu şi maica Bisericii, Măicuţă fără prihană, care Te arăţi necontenit în veacul acesta, în veacurile trecute şi cele ce vin, nouă, copilaşailor Tăi, invitându-ne la sânul Tău cald, la sânu-Ţi neprihănit, să alergăm fără întârziere, ziua şi noaptea, În stare de veghe, în somn, în trezie, ca la Mângâietoarea Mâhniţilor, ca la Ajutorul creştinilor, ca la Regina tuturor îngerilor. 176

Mama care se roagă pentru toţi fiii ei, deopotrivă, lacrimi de sânge vărsând pentru copiii ei pe care-i iubeşte, aşa cum Te-a iubit pe Tine, Isuse. Cum să-nţelegem această mare Iubire, acest mare Har, această minune, această binecuvântare cerească, acest semn fără-de seamăn pe lume, acest adevăr mai presus de mintea umană, mai presus de îngeri, mai presus de orice închipuire. Ajută-ne, Doamne, să înţelegem, de ce ne purtăm astfel cu tine, refuzând darurile pe care ni le-ai pregătit pentru veşnicie! Amin! Sunt fericită şi plâng. Pe drumul de întoarcere, plâng în tăcere. E un plâns eliberator, curăţitor, înălţător. Cea mai nimerită formă de manifestare a sentimentelor. Pentru că aici, lângă cruce, am simţit foarte aproape, o persoană care se află acum în altă realitate, într-o realitate mult mai înaltă, mult mai profundă, într-o realitate îndepărtată şi totuşi atât de apropiată, de parcă s-ar afla chiar aici. Şi care are privilegiul acum de a se afla lângă Maica Cerească. Bogu Hvala! ****** 177

Mama care se roagă pentru toţi fiii ei, deopotrivă, <strong>la</strong>crimi de sânge<br />

vărsând pentru copiii ei pe care-i iubeşte, aşa cum Te-a iubit pe Tine, Isuse.<br />

Cum să-nţelegem această mare Iubire, acest mare Har, această minune,<br />

această binecuvântare cerească, acest semn fără-de seamăn pe lume, acest<br />

adevăr mai presus de mintea umană, mai presus de îngeri, mai presus de orice<br />

închipuire.<br />

Ajută-ne, Doamne, să înţelegem, de ce ne purtăm astfel cu tine, refuzând<br />

darurile pe care ni le-ai pregătit pentru veşnicie!<br />

Amin!<br />

Sunt fericită şi plâng. Pe drumul de întoarcere, plâng în tăcere. E un plâns<br />

eliberator, curăţitor, înălţător. Cea mai nimerită formă de manifestare a<br />

sentimentelor.<br />

Pentru că aici, lângă cruce, am simţit foarte aproape, o persoană care se<br />

află acum în altă realitate, într-o realitate mult mai înaltă, mult mai profundă,<br />

într-o realitate îndepărtată şi totuşi atât de apropiată, de parcă s-ar af<strong>la</strong> chiar aici.<br />

Şi care are privilegiul acum de a se af<strong>la</strong> lângă Maica Cerească.<br />

Bogu Hva<strong>la</strong>!<br />

******<br />

177

logo

products

Resources

Company

Terms of service
Privacy policy
Cookie policy
Cookie settings
Imprint
Change language
Made with love in Switzerland
© 2024 Yumpu.com all rights reserved

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!