Ucenici la scoala fecioarei
Ucenici la scoala fecioarei Ucenici la scoala fecioarei
Mantia Maicii Fecioare, este o mantie maternă sub care se pot adăposti toţi copiii şi care e cât se poate de încăpătoare. E destul spaţiu pentru că locurile sunt nelimitate. Intrarea e liberă, nu se stă la nici o coadă şi nu există locuri privilegiate. Toţi sunt la fel, egali în drepturi şi, o dată ajunşi acolo, nu mai există între ei, nici o deosebire. Nu există locuri privilegiate. Toţi sunt absolut la fel în ochii divini. La adăpost de intemperii, de secetă, de ninsoare, de furtună. Protejaţi, mângâiaţi, alinaţi, ţinuţi de mână, conduşi cu duioşie şi blândeţe. Cu simplitate şi duioşie mişcătoare, Preacurata ne invită să intrăm în creuzetul de iubire al Inimii Sale Neprihănite, pentru a trăi, cu deosebitîă intensitate şi pe deplin, acest mister de comuniune dăruit din înalt: „Doresc ca Inima Mea, Inima lui Isus şi inima voastră să se topească într-o singură inimă de iubire şi de pace...Eu sunt cu voi şi vă conduc pe calea iubirii” (Mesajul din 25. iulie 1999). Ceea ce preoţii, directorii spirituali, îndrumătorii, teologii, conducătorii de grupuri de rugăciune sau confesorii vor să ne facă să înţelegem din toate acestea, este că Dumnezeu nu umblă cu jumătăţile de măsură. El vrea convertirea noastră neîntârziată, dar o convertire deplină. Cât din această experienţă unică se va pierde şi cât va rămâne, este o problemă a fiecăruia dintre noi şi se va putea constata pe parcurs, pe o durată pe timp mai lungă sau mai scurtă, în funcţie de determinările fiecăruia. Ceea ce e sigur e că nimeni nu a rămas la fel, nu putea rămâne la fel, dipă ce am avut privilegiul de a păşi pe Muntele Fecioarei, pe Muntele Sfinţeniei. În ceea ce mă priveşte, în răgazul pe care l-am avut sus, pe munte, am încercat dorinţa de a scrie o meditaţiue, izvorâtă parcă, dintr-o altă realitate, o realitate care întrece logica omenească. Iată câteva imagini fugare dintr-o realitate care refuză să se încadreze întro logică simplă. Dar logica omenească se dovedeşte de data aceasta fără de logică. Dumnezeu osândit la moarte de propria creatură! Divinitatea răpusă de om! Poate fi ceva mai abdurd? În loc să-Ţi fim recunoscători pe vecie, noi Te-am ucis, Doamne. Nimeni altcineva decât noi, te-am ucis, fără scrupule. Ca-ntrun tablou virtual se răsfiră imagini fugare : Dumnezeu ucis de om. Creatorul ucis de creatură. Mesia batjocorit de popor. Domnul la dispoziţia sclavului, Stăpânul servind pe slugă. Cel mai curat spălând picioarele celor întinaţi. Neprihănitul din veac strivit de cel păcătos. Răscumpărătorul răstignit de cel răscumpărat. Ispăşitorul crucificat pentru ceea ce nu a făcut niciodată şi nici nu va face nicicând. Păstorul ucis de oile rătăcite. Preotul din vecie judecat de tribunalul uman. Cel investit cu Judecata Supremă anchetat de un om. Cel care iartă, pedepsit de cel neiertător. Cel Drept 174
mort pentru cel mai nedrepţi de pe lume. Majestatea Divină călcată-n picioare de ignoranţa umană. Sfinţenia însăşi ignorată de cei fără sfinţenie. Lumina Lumii acaparată de întuneric. Stăpânul poruncilor alungat de cei care nu urmează nici o poruncă. Candela peste luminători ascunsă sub obrocul umbriţilor. Ascultătorul până la moartea pe cruce ignorat de cei neascultători. Învăţătorul trădat de ucenici. Unicul Dumnezeu ucis de idolatri. Cel care nu ştie ce-i răzbunare ucis de răzbunători. Cel care iubeşte alungat de cei care urăsc. Fiul lui Dumnezeu omorât de om. Dumnezeu – victimă a călăului om. Fiul lui Dumnezeu biciuit, scuipat, lovit cu pumnii şi răstignit precum un tâlhar de temut. Trimisul Divin ucis de pământenii iubiţi. Atotputernicul încătuşat de cel slab. Vindecătorul ucis de cel vindecat. Sfinţitorul pângărit de cei unşi cu prihană. Iubirea Însăşi strivită de ură. Cel îmbrăcat cu slava cerească despuiat de veşminte. Cel care a îmbrăcat pe cei goi, Cel care i-a săturat pe cei flămânzi, Cel care le-a potolit setea celor cuprinşi de arşiţă. Tămăduitorul celor asupriţi de boli incurabile. O, Doamne, ce fel de logică e logica umană? Tu, Cel mai Vrednic ucis de cei nevrednici. Tu, Cel mai presus de ceruri, devenit mai prejos decât creaturile Tale. Dintâiul Născut al tatălui Veşnic, născut în sân de Fecioară, prin adumbrire cu Duhul cel Sfânt, dezbrăcat de slavă, dezbrăcat de glorie, dezbrăcat de putere. Tu, care ai rămas ceea ce erai şi Te-ai făcut ceea ce nu erai, Tu, Luminătorul tuturor ucis de întunericul lumii, Tu, Cel Dintâi ucis de cei mai din urmă. Tu, Blândul Păstor adunându-ţi oile risipite pentru a le conduce la Cer. Ca un Tată preamailostiv, Cel care ierţi de 70 de ori câte 7, numindu-ne „prieteni” pe noi care Te-am vândut cu o sărutare mincinoasă, pe noi care îţi aşezăm pe cruce povara păcatelor noastre supraetajate frumos ca să-ţi facem tot mai grea misiunea divină. Care ne împotrivim prin orice mijloc mântuirii, iertării, Iubirii, Adevărului, Căii şi Vieţii adevărate. Care umblăm pe cele mai întortocheate cărări, cu ochii legaţi, orbecăind în plină Lumină, care refuzăm cu osârdie Crucea, propria cruce şi crucea aproapelui nostru. Care o respingem pe Maica Ta Preacurată şi nu ne refugiem sub mantia Ei protectoare, deşi Tu Însuţi ne-ai dat-o de Maică pe Cruce, deşi Tu ne-ai trimis un Mângâietor, deşi Tu nu ne-ai lăsat orfani, ne-ai dat un Tată, o Mamă Preasfântă, fraţi câţi puzderia stelelor. Tu care ne-ai făcut pe toţi fraţi de cruce. În pofida trădărilor noastre, prezent zi şi noapte alături de noi, chemându-ne, rugându-ne, aşteptându-ne la nesfârşit, fără să-Ţi pierzi răbdarea, pe noi, care nu Te punem aştepta nici o clipă. Nerăbdători atunci când petrecem cu Tine, câteva clipe în faţa altarului, fugind uneori înainte de vreme din faţa privirilor dumnezeieşti, cea mai blândă şi cea mai curată şi sfântă privire. Care ne ascundem departe, departe, cât vezi cu ochii, sub pământ şi-n văzduh, pribegi şi străini în această vale de lacrimi, în acest deşert populat cu 175
- Page 123 and 124: PĂRINTELE CRUCII ŞI MOARTEA CA LU
- Page 125 and 126: Ea însăşi este adesea prezentă
- Page 127 and 128: născute la Medjugorje cu nouspreec
- Page 129 and 130: Domnul ne invită să renunţăm cu
- Page 131 and 132: Părintele Ljudevit Rupcic, 81 de a
- Page 133 and 134: „Iată de ce vă chem şi vă rog
- Page 135 and 136: potrivit. În ultimul timp, Sfânta
- Page 137 and 138: Vicka a petrecut o vreme în Cer ş
- Page 139 and 140: Însă concluzia este clară. Vizit
- Page 141 and 142: Din nou se instaurează pacea în g
- Page 143 and 144: Petrozzi, care a vrut să-i ofere p
- Page 145 and 146: pentru diverse situaţii negative,
- Page 147 and 148: Un membru al acestei Comunităţi v
- Page 149 and 150: nostrz. Şi mai învăţăm un lucr
- Page 151 and 152: mâna stângă acoperită pentru c
- Page 153 and 154: unăvoinţă, de aducere aminte!...
- Page 155 and 156: însemna pe ntru mine o adevărată
- Page 157 and 158: Ne despărţim cu părere de rău d
- Page 159 and 160: obstacolele pentru ca El să poată
- Page 161 and 162: Vicka se roagă continuu, dreaptă,
- Page 163 and 164: XI UN DAR NEASEMUIT: INIMA FECIOARE
- Page 165 and 166: îmbrăcăminte de luptă, cu piept
- Page 167 and 168: Unde ne putem trage sufletul şi ne
- Page 169 and 170: „Mâinile preotului au primit ung
- Page 171 and 172: şaisprezece sfinţi, prin intermed
- Page 173: Ceea ce a urmat întrece orice înc
- Page 177 and 178: Mama care se roagă pentru toţi fi
- Page 179 and 180: gânduri. Soarele, timid, cu bun si
- Page 181 and 182: Nu ştiu cum de străluceşte atât
- Page 183 and 184: „Tu eşti Lumina întunecatului m
- Page 185 and 186: devenim asemănători lui Cristos
- Page 187 and 188: Tot ce e întuneric am părăsit ş
- Page 189 and 190: XIII CALEA REGALĂ A FERICIRILOR
- Page 191 and 192: dobândi încă de pe acum bucuria
- Page 193 and 194: neagră pe care sunt scrise datele
- Page 195 and 196: viaţa veşnică. Aici pe pământ,
- Page 197 and 198: Şi într-aceasta constă adevărat
- Page 199 and 200: -Roagă-te pentru cei care nu cinst
- Page 201 and 202: Desigur intenţiile noastre nu core
- Page 203 and 204: Zdravka ştie în inimă despre ave
- Page 205 and 206: Spiritul de jertfă şi de pocăin
- Page 207 and 208: XIV NE-AI CHEMAT, NE-AI ALES, NE-AI
- Page 209 and 210: greutăţi şi ispite, dar cu o cov
- Page 211 and 212: PLECAREA NUMITĂ ÎNTOARCERE „Pri
- Page 213 and 214: De la botez, eu sunt pentru a-I ap
- Page 215 and 216: „Membrii tuturor religiilor sunt
- Page 217 and 218: Trecem apoi prin Kalesija, o aşeza
- Page 219 and 220: „Medjugorje a fost pentru mine un
- Page 221 and 222: XV MEDJUGORJE / ACEASTĂ ŞTAFETĂ
- Page 223 and 224: omoară, paralizează tot, împiedi
mort pentru cel mai nedrepţi de pe lume. Majestatea Divină călcată-n picioare de<br />
ignoranţa umană. Sfinţenia însăşi ignorată de cei fără sfinţenie.<br />
Lumina Lumii acaparată de întuneric. Stăpânul poruncilor alungat de cei<br />
care nu urmează nici o poruncă. Cande<strong>la</strong> peste luminători ascunsă sub obrocul<br />
umbriţilor. Ascultătorul până <strong>la</strong> moartea pe cruce ignorat de cei neascultători.<br />
Învăţătorul trădat de ucenici. Unicul Dumnezeu ucis de ido<strong>la</strong>tri. Cel care<br />
nu ştie ce-i răzbunare ucis de răzbunători.<br />
Cel care iubeşte alungat de cei care urăsc.<br />
Fiul lui Dumnezeu omorât de om. Dumnezeu – victimă a călăului om.<br />
Fiul lui Dumnezeu biciuit, scuipat, lovit cu pumnii şi răstignit precum un<br />
tâlhar de temut. Trimisul Divin ucis de pământenii iubiţi. Atotputernicul<br />
încătuşat de cel s<strong>la</strong>b. Vindecătorul ucis de cel vindecat. Sfinţitorul pângărit de<br />
cei unşi cu prihană.<br />
Iubirea Însăşi strivită de ură. Cel îmbrăcat cu s<strong>la</strong>va cerească despuiat de<br />
veşminte. Cel care a îmbrăcat pe cei goi, Cel care i-a săturat pe cei flămânzi, Cel<br />
care le-a potolit setea celor cuprinşi de arşiţă. Tămăduitorul celor asupriţi de boli<br />
incurabile.<br />
O, Doamne, ce fel de logică e logica umană?<br />
Tu, Cel mai Vrednic ucis de cei nevrednici. Tu, Cel mai presus de ceruri,<br />
devenit mai prejos decât creaturile Tale. Dintâiul Născut al tatălui Veşnic,<br />
născut în sân de Fecioară, prin adumbrire cu Duhul cel Sfânt, dezbrăcat de s<strong>la</strong>vă,<br />
dezbrăcat de glorie, dezbrăcat de putere.<br />
Tu, care ai rămas ceea ce erai şi Te-ai făcut ceea ce nu erai, Tu,<br />
Luminătorul tuturor ucis de întunericul lumii, Tu, Cel Dintâi ucis de cei mai din<br />
urmă. Tu, Blândul Păstor adunându-ţi oile risipite pentru a le conduce <strong>la</strong> Cer.<br />
Ca un Tată preamailostiv, Cel care ierţi de 70 de ori câte 7, numindu-ne<br />
„prieteni” pe noi care Te-am vândut cu o sărutare mincinoasă, pe noi care îţi<br />
aşezăm pe cruce povara păcatelor noastre supraetajate frumos ca să-ţi facem tot<br />
mai grea misiunea divină. Care ne împotrivim prin orice mijloc mântuirii,<br />
iertării, Iubirii, Adevărului, Căii şi Vieţii adevărate. Care umblăm pe cele mai<br />
întortocheate cărări, cu ochii legaţi, orbecăind în plină Lumină, care refuzăm cu<br />
osârdie Crucea, propria cruce şi crucea aproapelui nostru.<br />
Care o respingem pe Maica Ta Preacurată şi nu ne refugiem sub mantia Ei<br />
protectoare, deşi Tu Însuţi ne-ai dat-o de Maică pe Cruce, deşi Tu ne-ai trimis un<br />
Mângâietor, deşi Tu nu ne-ai lăsat orfani, ne-ai dat un Tată, o Mamă Preasfântă,<br />
fraţi câţi puzderia stelelor. Tu care ne-ai făcut pe toţi fraţi de cruce. În pofida<br />
trădărilor noastre, prezent zi şi noapte alături de noi, chemându-ne, rugându-ne,<br />
aşteptându-ne <strong>la</strong> nesfârşit, fără să-Ţi pierzi răbdarea, pe noi, care nu Te punem<br />
aştepta nici o clipă. Nerăbdători atunci când petrecem cu Tine, câteva clipe în<br />
faţa altarului, fugind uneori înainte de vreme din faţa privirilor dumnezeieşti,<br />
cea mai blândă şi cea mai curată şi sfântă privire.<br />
Care ne ascundem departe, departe, cât vezi cu ochii, sub pământ şi-n<br />
văzduh, pribegi şi străini în această vale de <strong>la</strong>crimi, în acest deşert popu<strong>la</strong>t cu<br />
175