Ucenici la scoala fecioarei

morţii. Valea se scaldă într-o lumină lină, discretă. O pace inimaginabilă ne
cuprinde pe toţi, până în adânc de fiinţă.
Îl vom urma în tăcere pioasă pe Acela care s-a lăsat pentru noi Crucificat
din Iubire. Acest termen a fost folosit de Isus pentru a-i explica misticei franceze
Martha Robin vocaţia şi misiunea ei: „Tu vei fi micuţa Mea crucificată din
Iubire” (anul 1929).
Ne vom lăsa cuprinşi în Planul său de mântuire, în planul Său de iubire
pentru întreaga omenire?
Padre Slavko Barbaric a acceptat să fie crucificat din iubire, acolo, la
staţiunea a XV-a care simbolizează Învierea, biruinţa asupra morţii, Biruinţa
Crucii. El a ales locul cel mai aproape de Cer şi calea cea mai sigură: Crucea lui
Isus!
El nu regreta trecutul, nu se temea de viitor, el trăia prezentul. La două ore
după moartea lui pe Krizevac, Gospa a transmis: „Continuaţi să mergeţi
înainte!”
„La fel ca un cercetaş, el ne desţelenea drumul, spunea Sora Emmanuel
imediat după eveniemnt, în revista Stella Maris, nr. 367. Timp de aproape
douăzeci de ani, la Medjugorje, el ne-a explicat cum să urmăm acest drum. A
venit ceasul pentru noi să nu fim dependenţi de un om ci să luăm exemplul său
şi să urmăm această cale, cea a Reginei Păcii. Dacă această Regină ne spune.
„fratele vostru mijloceşte pentru voi”, ce puternică mijlocire trebuie să fie asta!
Degajat de limitele timpului şi ale spaţiului, de contingenţele naturii umane,
Fratele Slavko este mai activ ca niciodată pentru Medjugorje şi pentru cei care
au ales să meargă cu Maria pe drumul sfinţeniei.” (Sora Emmanuel, În
memoria Părintelui Slavko”. În: Regina Pacis, nr. 5, februarie 2001, p. 4).
Părintele Slavko conducea adeseori grupurile de pelerini pe Muntele
Sfinţeniei.
Încă din primii ani ai apariţiilor, s-a format însă şi un grup de rugăciune,
condus de Ivan, cuprinzând şaisprezece persoane care, trei seri pe săptămână, se
roagă cel puţin două ore pe Krizevac, uneori pe Podbrdo, unde, la sfârşitul
întâlnirii, Gospa le apărea vizionarilor iar Ivan transmitea grupului îndemnurile
Păstorului ceresc.
„Fie iarnă, fie vară, pe orice vreme, aceşti tineri răspundeau invitaţiei
Mariei. Nici vântul îngheţat de decembrie, nici ploile torenţiale din martie nu o
împiedicau pe Gospa să-şi determine suporterii să se caţere pe munte în plină
noapte! Adesea, ea convenea cu vizitatorii ca pelerinii să poată să se alăture
grupului, lucru care se mai întâmplă şi astăzi. Uneori, dealul este acoperit de
zeci de mii de persoane, este foarte impresionant.
Scopul Mariei nu era, după cum s-a presupus conform unor criterii de
eficacitate omeneşti, să caute să crească numărul membrilor grupului, pentru a
coopta cât mai mulţi tineri. Nu, încă o dată ea ne-a demonstrat că planurile ei
nu sunt planurile noastre. Ea voia să alcătuiască un fel de grup de
al ei, format timp de ani de zile la Şcoala ei, şi, dacă satul avea să dea Bisericii
170