Ucenici la scoala fecioarei

Şi într-adevăr, calea concretă pentru a ajunge la adevărata deschidere a
inimii, pentru a primi din plin torentul de iubire pe care Tatăl, în acest timp, vrea
să ni-l dea „nemăsurat” – este să ne deschidem total harului prezenţei sale,
transpunând în viaţă cu simplitate şi iubire filială mesajele Maicii, astfel încât,
Cuvântul înflăcărat de adevăr divin al Evangheliei să fie pe deplin viu şi activ în
inimile noastre.
*
O localitate micuţă în Balcani unde suprarealitatea a devenit realitate,
unde visul devine aievea şi unde, aflându-te, parcă aştepţi să vezi cum îngerii se
plimbă alături de tine pe stradă.
Fiecare om ştie, de la o anumită vârstă, să discearnă suprarealul de real,
visul de trezie, fenomenele extraordinare de fenomenele normale. Uneori însă,
se întâmplă ca supranaturalul să se reverse asupra realităţii imediate, iar limita
de demarcaţie dintre ele să fie atât de subţire încât aceste două realităţi să se
unească în chip tainic, prezentându-se sub o singură formă.
Este cert că la Medjugorje se întâmplă de peste 2o de ani lucruri
extraordinare, fapte incontestabile care au uimit şi continuă să uimească lumea
întreagă prin evidenţa lor şi prin persistenţă. Apariţii atât de îndelungate n-au
mai fost în toată istoria creştinătăţii şi desigur, nici nu vor mai fi, pentru că
Fecioara Maria a precizat că acestea sunt ultimele ei apariţii pe pământ.
La Medjugorje, departele devine aproape, transcendenţa poate fi
pătrunsă iar omul, mai mult ca nicicând, simte cât este de iubit, pentru că Maica
Domnului nu uită niciodată să ne arate că este în permanenţă cu noi, ne ajută,
mijloceşte, se roagă, plânge, surâde, merge, stă în picioare cu Pruncul Isus în
braţe, binecuvântează cu mâinile ridicate, aleargă, apare şi dispare când nu te
aştepţi, îi ia pe vizionari de mână şi îi poartă în Cer, în Purgator, în Paradis sau
chiar în Iad, după care îi aduce înapoi, le dezvăluie secrete legate de soarta
omenirii, într-un cuvânt, se poartă ca o Mamă cu copiii ei care încă nu ştiu bine
ce vor de la viaţă.
Ceea ce este cu totul miraculos în acest timp de har şi toleranţă divină este
că Fecioara Maria, ca o dăscăliţă din cele mai vrednice, a deschis această
veritabilă Şcoală şi, cu o răbdare şi gingăşie fără limite, îi învaţă pe copiii Ei, tot
ceea ce trebuie să ştie un creştin, sau ceea ce ei au uitat demult să mai facă. Le
reaminteşte cu blândeţe însemnătatea Rugăciunii, a Sfintei Euharistii, a Postului,
a Sacramentului Spovezii şi a citirii zilnice a Scripturii. Între aceste cinci materii
pe care le predă cu asiduitate, încet şi sigur, Fecioara Maria presată multe alte
învăţăminte şi pilde, descoperă ceea ce omul, cu propria minte nu poate
descoperi, dezvăluie taine şi, mai ales, îl provoacă pe creştin la cunoaşterea de
sine, îi aşază în faţă o oglindă în care el să se poată vedea limpede.
17