Ucenici la scoala fecioarei

Patriarhii transmit binecuvântări irevocabile fiilor lor, care îndeplinesc
ceea ce ele profetizează. Eficacitatea lor se extinde cu adevărat asupra urmaşilor
lor. (Gn. 48, 18 şi 49,28).
Aaron, Moise, David, Solomon, păstorii poporului transmit
binecuvântarea lui Dumnezeu într-un mod foarte real. Ei au în acest scop
ceremonii, adunări sfinte, cuvinte, gesturi, liturghii.
Maria din Nazaret ea însăşi binecuvântată de Elisabeta, de Simeon la
Templu...În timpul celebrării Sabatului, dreptul Iosif Îl binecuvânta pe Fiul său
Isus cu o formulă care aminteşte de binecuvântările acordate altădată lui
Beniamin şi Manase. (Tatăl Mariei o binecuvânta după formula lui Raschel şi
Lea, rezervată fiicelor).
Îngerul Gabriel o numeşte pe Maria nu numele său propriu (Miriam);
îngerul o numeşte cu un nume nou, numele înscris în registrul stării civile
divine, o numeşte „cea plină de har” (kecharitomene) şi îi transmite astfel
binecuvântarea din partea Tatălui.
Toate acestea făceau parte integrantă din viaţa Sfintei Familii ca şi a
întregului popor iudeu, apoi iudeo-creştin. Tatăl familiei trebuie să transmită
copiilor săi binecuvântarea primită prin Abraham, Isaac şi Iacob, din generaţie
în generaţie.
După cum ne învaţă Biblia, binecuvâţntarea este de asemenea, un har
escatologic, căci, cel care binecuvântează cheamă venirea lui Mesia. Ori, Maria
nu vine ea la Medjugorje tocmai pentru a-i pregăti pe copiii ei pentru cea de a
doua venire a Fiului său, cum a făcut-o Ioan Botezătorul pentru prima Lui
venire?
Alegerea datei de 24 iunie (Sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan
Botezătorul), pentru prima sa apariţie este plină de sens. Iată de ce avem nevoie
de binecuvântarea ei specială şi maternă.
În spiritul Bibliei, binecuvântarea se îmbogăţeşte pe măsură ce este
transmisă, este o creştere, o lărgire. „Celui ce are i se va da” (Mt.25,29), ne
spune Isus. Dar şi primesc însutit, aceasta este dinamica Împărăţiei.
Cel ce nu binecuvântează deşi a primit binecuvântarea riscă să sărăcească
darul lui Dumnezeu din el, să-l risipească.
Mărturia nu înlocuieşte binecuvântarea, este o realitate diferită. Căci
mărturia singură nu tramsite şi protecţie, aşa cum o face binecuvântarea.
Mărturie nu btransmite nici Legământul încheiat de Dumnezeu cu Abraham şi
cu Moise pe Sinai.
Mărturia realizează o bună influenţă, o atragere. Binecuvântarea
realizează o acţiune invizibilă:Maria ia din ceea ce este al lui Dumnezeu pentruj
a ne da, şi aceasta transformă direct sufletul nostru, mai presus de ceea ce putem
conştientiza noi.” (Medjugorje, op.cit. pp.67-68).
În ceea ce priveşte Binecuvâţntarea specială şi maternă şi binecuvântările
pe care le primim de la preot, există o diferenţă şi vizionara Marija precizează că
binecuvântarea preotului este mai mare.
168