Ucenici la scoala fecioarei

că mă priveşti cu faţa îndurerată, atent la orice mişcare a mea şi asta mă
intimidează”.
În sfârşit, am reuşit. Îţi mulţumesc Doamne, pentru acest piron pe care miai
permis să-l sărut.
Afară e un cânt nebun de păsărele.
Madona aşteaptă cu mâna întinsă, pentru a ne conduce la Fiul Său.
Inscripţii: Silenzio, Tisina, Silence. Stille. Silence. Şi: „Friede sei mit
Euch. Paix soit avec vous. Mir svama. Peace be with you. Pace a voi = Pacea
să fie cu voi.
Iată şi Cenacolul de afară, cu 14 coloane de piatră şi cu grinzi de lemn. Ne
oprim o clipă să ne rugăm Ave Maria.
”Voi nu puteţi să daţi pacea, dacă voi înşivă nu aveţi în voi pacea
interioară.” În această zi şi la această oră, spun cu mâna pe inimă, „am dobândit
o felie de pace divină, am trăit pacea în inimi, aşa cum cere Gospa, ne-am făcut
noi înşine pace. Pacea care va curge ca un fluviu asupra lumii întregi. În acest
colţ de Paradis, ne-am apropiat de Isus care este Însăşi Pacea.”
Din capelă, Imaginea lui Isus Preaîndurător, din a cărui Inimă s-au
revărsat raze de lumină galbene şi albe, ne priveşte şi ne oferă PACEA.
Am experimentat pentru câtva timp, Îndurarea, Răbdarea, Bunătatea
nemărginită a lui Isus Mult Milostiv, şi i-am spus:
„Isuse Îndurător, avem încredere în Tine. Ai milă de noi şi de întreaga
lume. Izvorul Îndurării Sale s-a revărsat asupra noastră şi ne-a inundat inimile.
Ajută neputinţei noastre şi slăbiciunii noastre! Fă ca prin noi, toţi oamenii
să înveţe să Te cunoască şi să Te iubească, fă ca noi, încrezându-ne în
nemărginirea Iubirii Tale, să luptăm împotriva răului din noi şi din lume, spre
slava Ta şi mântuirea noastră. Amin!”
Oaza Păcii! Acest „Nou Ierusalim” cum s-a exprimat sora Marie-Claire,
unde totul este viu, şi se întâmplă acum.
Unde atâţia şi atâţia oameni s-au regăsit pe ei înşişi în linişte,
contemplaţie, rugăciune, meditaţie, adoraţie. Unde fiecare s-a făcut oglinda
celuilalt, recunoscându-se în cel de aproape, deschizându-şi inima ca să
primească iubirea lui Dumnezeu şi pe aceea a semenului său. Unde oamenii îşi
regăsesc identitatea, după ce ani la rând nu mai ştiau cine sunt cu adevărat şi
unde, mai presus de toate, creştinii îşi regăsesc SPERANŢA.
Unde eu însămi, sărutând pironul de la picioarele lui Isus, am resimţit
întreaga măreţie a Jertfei Supreme, săvârşită şi pentru mine.
Acest loc intens haric, privilegiat de Dumnezeu şi unde toţi cei care calcă,
simt mâna nevăzută a divinităţii coborând deasupra creştetelor plecate în rugă.
Un colţ de Paradis, rupt de lume, rupt de zgomotele infernale ale automobilelor,
ale străzii, ale mulţimii tot mai neliniştite, tot mai rătăcite de la singurul Adevăr
care ar trebui să le tuteleze existenţa.
166