Ucenici la scoala fecioarei

orice clipă, am alerga imediat şi i-am solicita sprijinul, în loc să facem fel de fel
de eforturi inutile pentru a salva o situaţie.
„Eşti cumva preocupat de un anumit lucru? Vorbeşte-mi despre planul
tău. Ce te îngrijorează? Care sunt gândurile tale? Care sunt dorinţele tale? Ce
pot să fac pentru fratele tău, pentru sora ta, pentru prietenii tăi, familia ta sau
superiorii tăi? Spune-mi cum aş putea să-i ajut?”
„Poate eşti trist, sau starea ta interioară nu este prea bună? Spune-mi
amănunţit de unde această mare tristeţe...? Cine te-a rănit? Cine te-a
dispreţuit? Cine ţi-a lezat iubirea? Spune-mi totul şi...în curând vei fi atins de
starea în care, urmându-Mi pilda, ierţi şi uiţi totul. Ca răsplată vei primi
mângâierea şi binecuvântarea Mea. Poate că eşti deprimat şi simţi în sufletul
tău acea vagă senzaţie de descurajare care, deşi nejustificat, continuă să-ţi
tulbure inima? Atuncă-te în braţele Providenţei Mele! Eu sunt cu tine, sunt de
partea ta! Eu văd totul, aud totul şi nu bte părăsesc nici chiar pentru o clipă!
Simţi cumva o răceală faţă de acele persoane care ţi-au fost dragi, dar care
acum te-au dat uitării şi s-au despărţit de tine, fără ca tu să ai cea mai mică
vină? Roasgă-te pentru ei şi Eu îi voi conduce din nou aproape de tine, dacă ei
nu devin o piedică în drumul tău spre Mântuire.”
„În braţele Providenţei, în braţele Milostivirii Divine” – nu poate fi
adăpost mai sigur pentru un om bătut de vânturi. E ca şi când ai găsi o casă
luminată, într-o noapte în care furtuna şi vântul face ravagii, ploaia şi îngheţul
te-au sleit de puteri, eşti înfometat şi însetat, ud până la piele, obosit peste
măsură şi atunci o uşă se deschide, o lumină şi o căldură benefică te
îmbrăţişează, un foc în cămin aşteaptă să-ţi încălzeşti mâinile şi picioarele la
el, masa caldă e gata pregătită, apoi un fotoliu imens, călduros, confortabil te
aşteaptă să-ţi faci siesta.
Isus doreşte să împărtăşească alături de tine, nu numai tristeţile, bala,
singurătatea ci şi toate bucuriile, întreaga ta fericire, realizările tale, aşa cum
le-ai împărtăşi celui mai intim prieten pe care vrei să-l faci părtaş de bucuria
ta.”
„Şi n-o să-mi spui acum nimic despre bucuriile tale? De ce nu Mă laşi să
mă împărtăşesc şi Eu din ele, întrucât îţi sunt prieten? Spune-Mi ce ţi-a
înflăcărat inima şi ce te-a făcut să zâmbeşti de când M-ai vizitat ultima oară?
Poate că ai trăit clipe frumoase sau ai avut o experienţă plăcută, sau ai primit o
veste bună, sau poate o scrisoare sau un semn de afecţiune...Poate că ai reuşit
să treci cu bine peste un moment dificil, sau ai scăpat dintr-o situaţie
disperantă...Totul Mi se datorează Mie. Tu trebuie să-mi spui pur şi simplu: