Ucenici la scoala fecioarei

nostrz. Şi mai învăţăm un lucru foarte important: chiar dacă ai dreptate, trebuie
să-ţi ceri iertare. Nu trebuie să-ţi impui dreptatea ta, orgoliul, mândria.
Sfânta Liturghie, comuniunea, ne ajută foarte mult. Aici se produce ceea
ce se numeşte CRISTOTERAPIA. Veche de 2000 de ani.
Profesor este însuşi Isus Cristos. Împreună cu El trăim mai bine decât
afară. Odată ajunşi însă afară, după această terapie, învăţăm să-L punem pe
primul loc pe Isus Cristos.
Numai în genunchi poţi găsi soluţia problemei.
Fiecare om e o lume, o experienţă, o aventură, s-o cunoaştem.
Fără Isus – viaţa nu are nici un sens, mai spune Arcadie Mărtineanu –
fost profesor de fizifcă nucleară, născut în 1955, căsătorit de 23 de ani, cu o
fetiţă de 16 ani.
Trăieşte aici de aproape şase ani. A lucrat în cercetare în fizica nucleară.
Avea de toate.
„Singurul meu defect este că n-am nici un defect” – acesta era sloganul
său. Dar la un mment dat nu i-a mai trebui nimic. Singura soluţie care îi
rămăsese era moartea. Dispreţuia viaţa. A emigrat în Franţa cu soţia. Făcea
meditaţii. Îi plăcea independenţa.
În Franţa s-a întâmplat însă ceva despre care Arcadie refuză să ne spună.
Îi respectăm discreţia. A avut probleme cu autorităţile franceze. Acestea au făcut
presiuni asupra lui şi a familiei sale. Au fost cinci ani de presiuni necontentite,
de tortură psihică. În aceşti cinci ani, Arcadie nu s-a gândit să facă nimic pentru
familia sa, pentru a o proteja de aceste lucruri. El avea numai o idee fixă a sa şi
în rest, nu vedea nimic în jur. După cinci ani, în mintea lui s-a năsfut o lumină.
S-a întrebat. „De ce fac toate acestea? De ce le fac acestor fiinţe toate acestea?
Numai pentru nebunia mea?”
N-a găsit nici o logică. Însă o logică exista: ambiţia personală. Când şi-a
dat seama, era prea târziu. Nu mai putea da înapoi. Apoi a plecat brusc. A ajuns
la Medjugorje pe negândite. Era ortodox. Voia să meargă la musulmani la
Mostar.
S-a dus într-adevăr la musulmani dar aceştia nu l-au primit. Apoi, nici el
nu ştie cum, a ajuns aici. După trei ani şi-a anunţat familia unde se află.
„Iată că eu sunt viu şi vorbesc aici cu zâmbetul pe buze. Ţin legătura cu
ai mei prin e-mail. Eu ştiu că niciodată nju vom mai fi împreună. Pentru că
dacă eu mă întorc din nou la familia mea, ele vor avea de suferit iarăşi.”
Cum de are atâta forţă să se roage?
Rugăciunea lui Arcadie: „Doamne, eu în primul rând, nu de fiecare dată
sunt convins că exişti.”
La ora 24,00 stă o jumătate de oră cu Isus, în genunchi, în faţa Sfântului
Sacrament. Pacea în suflet i-o dă numai Dumnezeu.
„Eu în comnunitate, adaugă el, trăiesc bine. Sufăr, dar trăiesc bine. Eu
trăiesc aici şi în fiecare om de aici o văd pe fetiţa mea. Mulţi îmi spun: „tată”.
Şi pentru mine este un mister.
149