Ucenici la scoala fecioarei

Un membru al acestei Comunităţi vine să stea de vorbă cu noi. Se
numeşte Arcadie Marininescu şi este din Craiova.
„Avedărata problemă - ne spune Arcadie, niu este drogul, ci neste de o
natură complet diferită.
Drogul este numai o consecinţă. Adevărul e când am venit aici să ne
schimbăm viaţa, să o privim din alt punct de vedere, să dobândim algă
perspectivă asupra vieţii. Astfel aflăm că prin Isus putem să ne simţim bine
chiar şi ăn mijlocul furtunilor.
Relvira are numai 5 clase primare. La 19 ani a intrat în mănătire. Dar
are o mare credinţă şi o mare iubire de oameni. Dumnezeu o foloiseşte ca pe un
instrument.
Aici la Medjugorje există 2 case, una de bărbaţi şi una de femei. În
aceasta loucuiesc 75 de bărbaţi, iar în cealaltă, 16 fete.
În Italia există 5 case cu fete.
Comunitatea a devenit internaţională.Sunt aici oameni din 18 ţări. Duc o
viaţă simplă care constă în 8-9 ore de muncă, în câteva ore de rugăciune. În
rest, vorbesc. Aici se trăieşte fără radio, fără TV, fără ziare. Rozariul începe la
ora 6,00 dimineaţa. De trei ori pe spătămână avem Sfânta Liturghie. Există 2
bucătari, un brutar, 4-5 se ocupă de curăţenia casei. Pictează icoane,
prelucrarează lemnul, lucrează în domeniul electronicii, fiecare la ce se pricepe
mai bine.
Au părăsit toate lucrurile pe care le-au avut afară: ţigara, TV, drog,
femei, care nu le-au adus fericire, ci dimpotrivă. Aici ei dobândesc adevăratul
sens al vieţii, adevărata fericire. Psihologul nostrz este Duhul Sfânt. El nu
numai că descoperă rana dar o şi vindecă. Boala de care suferă drogatu este de
natură sufletească. Aici se administrează un tratament încercat de două mii de
ani şi care vindecă singur: credinţa. Ei îi spun: Cristoterapie. Tinerii trăiesc
crucea. Această comunitate este cea mai aspră din Europa. În mod paradoxal,
oamenii de aici sunt cei mai fericiţi.Fără nimic din ce au trăit până acum. De
ce? Ei îşi trăiesc propria realitate. Îndepărtează tot ce au avur. Şi după aceea,
văd ce le-a mai rămas. De obicei, ceea ce mai rămâne se numeşte fericirea,
mântuirea, bucuria necurmată, pacea. Aici tinerii învaţă să pună în valoare
darul preţios al vieţii. Ei au fost nefericiţi afară pentru că nu au ştiu tăs
privească spre Cer.
Tinerii care vin aici învaţă să-şi descopere cu adevărat sufletul. Mai întâi
ei înşişi se descoperă, apoi îi lasă pe alţii să-i descopere.
Pentru că, dacă nu te cunoşti tu mai întâi, cum te va putea cunoaşte
altcineva? Trebuie să-ţi laşi un locuşor deschis pe unde să poată intra un
prieten. Să te laşi cucerit încetul cu încetul. Ceea ce primesc tinerii în plus faţă
de orice altă instituţie medicală sau socială din lume este mântuire care vine de
la Isus. Medalia lor este bucuria lui Isus.
Dacă Dumnezeu a reunţat la slava sa, la tronul Său, de a dreapta Tatălui,
la căpeteniile, tăriile, puterile, îngerii, serafimii, heruvimii, întreaga ierarhie
147