Ucenici la scoala fecioarei

După intrarea în Comunitate a fiului, acest comportament trebuie să
continue, dacă fiul decide să părăsească Comunitatea, familia nu trebuie să-l
primească, trebuie să se preocupe să nu găsească nici un sprijin la prieteni sau la
rude. Dacă tânărul este primit în casă, nu mai poate să se întoarcă în Comunitate.
Numai dacă se prezintă la noi pentru că nu are unde să se ducă îl primim din
nou, cu certitudinea că familia crede în Comunitate; când părinţii nu au
încredere, fiii sunt primii care îşi dau seama şi profită de slăbiciunea lor. Nu
cerem bani părinţilor, dar suntem fericiţi când o familie se lasă antrenată în
activităţile şi în dezvoltarea Comunităţii. Oferim părinţilor posibilitatea de a
urma o cale paralelă cu a fiului, având întâlniri săptămânale. Cerem încrederea şi
o convertire sinceră, bazată pe adevăr, căutând să pună rugăciunea pe primul loc
în viaţa lor. Scopul Comunităţii este să reînnoiască familia, să-L întâlnească pe
Isus Cristos Salvator şi Răscumpărător.
Iată o mărturisire a unui tânăr, în legătură cu viaţsa în Comunitatea
Cenacol:
„Drogul poate fi crucea care ucide sau crucea care salvează. Noi iubim
viaţa şi credem din toată inima, aşa cum credem că zâmbetul unui tânăr care
„trăieşte” valorează mai mult decât tot aurul din lume.
Să nu credeţi că un drogat care intră în Comunitate simte imediat nevoia
să se roage. La început se roagă pentru că i se propune într-o manieră fermă
vindecarea inimii, punându-se în genunchi în fiecare zi. Chiar şi pentru un bun
creştin sau pentru un tânăr normal ar fi dificil să accepte. Imaginaţi-vă pentru un
drogat! Dar un tânăr care intră în Comunitate nu este într-o situaţie „normală”,
de cele mai multe ori nu el a vrut să intre. Aproape toţi am intrat forţaţi deoarece
eram fără casă, mulţi aveam probleme cu legea sau oricum, eram în situaţii
disperate. Am ajuns ca nimeni să nu mai vrea să ştie de noi, respinşi de toţi, fără
viitor, fără speranţă, dispreţuiam viaţa, unica rază de lumină venea de la
Comunitate şi în această situaţie este mai uşor să spui rugăciunii, chiar
dacă nu crezi şi nu înţelegi nimic. Comunitatea noastră nu este o comunitate
terapeutică, unica noastră terapie se numeşte .
În lumina rugăciunii descoperim că problemele nu sunt în afara noastră,
problema principală nu este drogul sau dependenţa de altceva, dar este faptul de
a nu şti să trăieşti, drogul este numai consecinţa unei vieţi trăite greşit, fără
adevărate valori creştine. Răul pe care trebuie să-l combatem în fiecare zi se
numeşte egoism, indiferenţă, ură, superioritate. Viaţa simplă în Comunitate ne
ajută să vedem toate problemele noastre, dar în mod principal, învăţăm să fim
mai buni pentru că dacă eşti bun eşti fericit.
Ziua noastră începe la şase dimineaţa şi mergem la capelă să ne rugăm
Rozariul Bucuriei, un tânăr citeşte şi comentează Cuvântul lui Dumnezeu din
acea zi, după care fiecare, în mod liber, vorbeşte despre cum trăieşte, de
problemele lui, de dificultăţi, învingând mutismul şi frica de a se face cunoscut
în adevăr. Acest moment este important pentru faptul că putem cere iertare
144