Ucenici la scoala fecioarei

Petrozzi, care a vrut să-i ofere propria viaţă Domnului în folosul drogaţilor, al
tinerilor rătăciţi.
Casa mamă se găseşte în Sluzzo, în Italia. Azi comunitatea are 27 de case
în Italia şi în lume (Franţa, Croaţia, Bosnia Herţegovina, Austria, Republica
Dominicană, Brazilia, U.S.A., Mexic) şi în care locuiesc circa 600 de tineri şi
tinere.
Comunitatea doreşte să fie o lumină în întunericf, un semn de Speranţă,
mărturie că moartea nu are ultimul cuvânt. Se propune tinerilor un stil de viaţă
simplă, familială, de descoperire a harului munci, al prieteniei, al Credinţei în
Cuvântul lui Dumnezeu, făcut carne în isus, mort şi înviat pentru noi. Credem că
numai în Isus omul se regăseşte pe sine însuşi şi că nimeni altul decât Tatăl
Nostrz este în măsură să reconstruiasdcă inima lui rătăcită şi pierdută într-o viaţă
fără sens.
”Forţa noastră, se spune în acest pliant – vrea să fie iubirea, acea Iubire care se
naşte din Crucea lui Cristos, care dă viaţă morţilor, eliberează prizonierii, dă
vedere orbilor. Mulţumim Domnului pentru că în fiecare zi ne face spectatori ai
Învierii Lui, forţa care-l face să zâmbească pe cel ce a pierdut Speranţa.
Comunitatea noastră nu este o comunitate terapeutică, este însă o şcoală a
vieţii. Problema drogului îşi are rădăcinile în familie, pentru că numai aceasta
are posibilitatea de a preveni problema.
Adesea, ceea ce noi tinerii avem în comun, este lipsa unei adevărate
familii educatoare care să ne înveţe, care să transmită sau să caute dialogul,
tandreţea, prietenia, tot ceea ce este necesar unui fiu. Familiile care-L refuză pe
Dumnezeu sunt dezbinate de la început, crezând că pot ănlocui valorile esenţiale
cu lucruri inutile, în loc de Iubire se cultivă ambighuitatea şi faptul de a avea
totul repede. Adesea, când află că au un fiu drogat, părinţii sunt ultimii care să
accepte acest fapt, mulţi se justifică şi-l protejează pe fiul lor de teama ori
ruşinea de ceea ce ar putea gândi vecinii, părinţii şi prietenii, cred că el este un
drogat diferit de ceilalţi. Familia trebuie să-şi regăsească unitatea fără să dea
vina unul pe altul, să caute un loc sau pe cineva căruia să-i poată cere ajutor.
Când părinţii se decid să-l aducă pe fiul lor în Comunitate, le cerem să urmeze
regulile noastre pentru a-l pregăti să ia această decizie importantă.
Pentru primele trei întâlniri părinţii trebuie să vină singuri, fără fiu, noi
credem că părinţii sunt persoanele care-şi pot ajuta într-un mod concret fiii în
primii paşi, dfe aceea este necesar să aibă încredere şi să se supună Comunităţii.
Aceasta până când îşi dau seama de problemă şi încep să facă viaţa dificilă fiului
lor. Nu-i mai dau bani, nu-i mai permit să iasă din casă, nici să dea un telefon şi
dacă fiul nu acceptă aceste sacrificii, părinţii trebuie să-l dea afară din casă,
numai în acest mod va întâlni adevărata realitate a străzii. Sngurătatea,
marginalizarea, frica, frigul şi foamea, numai aşa drogatul poate să decidă să-şi
schimbe viaţa. A ţine în casă un fiu drogat care nu vrea să se schimbe este ca şi
cum l-ai ajuta să se omoare.
143