Ucenici la scoala fecioarei

X
PĂTIMIRE ŞI BIRUINŢĂ. CRISTOTERAPIA
PACEA NUMITĂ ISUS. REGINA PĂCII
Miercuri, 25 aprilie 2001, Ziua Mesajului Gospei şi ziua a IV-a a
pelerinajului nostru iugoslav.
La Sfânta Liturghie de dimineaţă, unde câţiva dintre noi ajung foarte
târziu, gâfâit, cu emoţii, se întâmplă un lucru surprinzător. Ceva ce nu s-a mai
întâmplat până acum. Liturghia se celebrează în Capela Apariţiilor în prezenţa
puţinelor persoane de naţionalitate română şi a câtorva străini care stau pe
băncile din spate, urmărindu-ne cu respect şi aşteptând să participe la liturghia
lor. Sunt coreeni.
În momentul când se împarte Pacea lui Isus, părintele Eusebio coboară de
la altar, vine în mijlocul nostru şi ne întinde mâna, în sem n de pace. Prilej
pentru mine să plâng de emoţie şi să mă cuprindă deodată o mare bucurie şi o
împăcare cu mine însămi şi cu cei din jur. Este cel mai fericit moment de când
suntem aici. Faţă de grupul nostru, care-l cuprinde acum şi pe Arpad-şoferul-
Loţi, care e protestant reformat, şi se află pentru prima dată prezent la Sfânta
Liturghie în limba română, se mai află doi tineri, băiat şi fată, care au venit aici
să o întrebe pe Gospa, dacă-i acceptă să o slujească în stare monahală sau în
starea căsătoriei. În căutarea acestui răspuns, ei vin zi de zi la liturghie, urcă pe
Krizevac, se roagă, fac adoraţie, se bucură împreună.
Un alt lucru suprinzător este acela că părintele Eusebio, în momentul
Sfintei Cuminecături, se retrage discret în spatele altarului, lăsându-ne pe noi, să
înconjurăm altarul, fiecare, pe râând şi să ne împărtăşim din ambele specii (ostie
şi vin) şi nu aşa cum este orânduiala ritului romano-catolic, doar dintr-o singură
specie, (pâinea consacrată în vinul euharistic sub puterea Duhului Sfânt). Acest
fapt ne creează, de asemenea, foarte mari emoţii, pentru că nimeni dintre noi, cei
prezenţi, nu am atins încă TRUPUL DOMNULUI ISUS CRISTOS cu mâinile,
ci doar îl primeam pe buze din mâna preotului celebrant.
Ajungem la altar, ne înclinăm puţin capul cu respect în faţa acestor
minunate daruri, luăm din potir Hostia Sfântă şi o înmuiem puţin în celălalt
potir, cu Sângele lui Isus. Apoi o mâncăm în linişte şi smerenie, după ce facem o
cruce, mergând spre locul nostru din bancă, să-i mulţumim din nou lui Isus că s-
a dat hrană pentru noi pe Sfântul Altar.
140