Ucenici la scoala fecioarei

Sfinţenia însă cere şi un proces lung de maturizare. Mai ales într-o lume
atât de îndepărtată uneori de Spiritul lui Cristos.
Scopul vizitatorilor Fecioarei este de a forma sfinţi pe pământ pentru
reînnoirea credinţei în Isus.
Chemarea la sfinţenie este fundamentul lucrării Mariei la Medjugorje. Iar
sfinţenia este ceva simplu să ai în tine pe Duhul Sfânt. Să-L ai în tine pe
Dumnezeu care este iubire.
*
Medjugorje este un loc de unde nu mai vrei să pleci. Un loc unde ai vrea
să revii întotdeauna. Un loc la care să te raportezi mereu în gând, în vis, în
convorbirile cu prietenii, cu familia. Un loc de care rămâi legat afectiv toată
viaţa. Unde capeţi bogăţii nemăsurate în monede de valută forte. Un loc care te
împlineşte spiritual, îţi dezvoltă cunoaşterea de sine, conştiinţa de creştin şi unde
poţi vedea limpede, ca într-o oglindă cum ţi-ai păstrat demnitatea primită la
Botez şi cât de albă a rămas cămaşa în care te-a înveşmântat calitatea de creştin.
Însă, mai important decât pelerinajul în sine, în care iei cunoştinţă cu
spiritul de la Medjugorje, este menţinerea acestui spirit, trăirea în acest spirit şi
după ce ai ajuns acasă, altminteri degeaba ai făcut atâtea eforturi. A uita aceste
realităţi, a te comporta la fel ca înainte este mai rău decât dacă n-ai fi ajuns
niciodată la cunoaşterea acestora şi denotă o rea voinţă sau o indiferenţă
vrednice de plâns care nu au nici o scuză.
De aceea, un pelerinaj la Medjugorje, implică o anumită responsabilitate,
obligă în conştiinţă pe fiecare om care a călcat aceste meleaguri, de a duce mai
departe Vestea cea bună a apariţiilor Sfintei Fecioare, de a transmite mai departe
mesajele ei, de a chema la convertire pe cât mai mulţi oameni care nu au aflat
încă de aceste evenimente excepţionale.
Mesajul nostru va fi atunci un mesaj de speranţă şi de iubire, de chemare
la convertire în marea de întuneric spiritual şi de decadenţă morală în care trăim.
A revela în fiecare clipă, la fiecare pas adevărul şi siguranţa pe care ţi le
dau credinţa creştină, iată marea responsabilitate pe care o au cei care au fost cel
puţin o dată acolo. Exemplul personal este hotărâtor în acest sens.
Am trăit câteva zile de primăvară creştină la Medjugorje. Primăvară
sufletească pentru pelerinii veniţi de pretutindeni să ucenicească la Şcoala
Sfintei Fecioare. Anotimp veşnic înflorit pentru localnici şi pentru toţi cei
dispuşi să-şi deschidă inimile precum corolele de trandafiri în faţa acestui
*
14