Ucenici la scoala fecioarei

„Jelena este acum o tânără frujmoasă, inteligentă, cu o privire vie şi
aspect simplu şi modern, cu o exprimare foarte cursivă, elevată, dar accesibilă
şi cu o profunzime a gândirii pe care numai harul o poate da.
Ne-a povestit esenţialul din viaţa ei: locuţiunile au început din copilărie,
în urma rugăciunii (diferenţă esenţială faţă de ceilalţi vizionari, care nu
ceruseră acest dar). Evoluţia ei spirituală a fost supravegheată de părintele
Tomislav. A condus un grup de rugăciune între 1982-1990, „coordonat” de
Sfânta Fecioară prin locuţiuni interioare. Apoi a devenit studentă: întâi în
S.U.A. (filozofie şi teologie), apoi la Roma (Istoria Bisericii), iar acum studiază
limbile vechi, pentru a putea aprofunda studiul Bibliei. Ne-a mărturisit că de
aproximativ 4-5 ani nu mai are locuţiuni” (Art. La trecerea în noul secol, un
pelerin român la Medjugorje, În: „Regina Pacis”, ianuarie 2001, nr. 4, Ed.
Tipofin, Bucureşti, p. 10).
Ceea ce trebuie reţinut este faptul că extraordinara legătură de intimitate
ce-i uneşte de-acum pe aceşti vizionari cu Mama lui Dumnezeu, după 20 de ani
de apariţii, este uimitoare.
„Astăzi, nici o apariţie nu mai are loc în biserica Sfântul Iacob, spune
Alberto Bobbio, într-un articol din revista Jessus, care este dedicată numai
rugăciunii pelerinilor”.
În orice oră se celebrează messa în toate limbile lumii, dar la messa în
limba croată de la ora 18,00, este foarte mare înghesuială.
În parohie trăiesc 8 fraţi şi un diacon şi Surorile Franciscane Scolastice.
Aproape de biserică funcţionează un oficiu de tipărituri foarte eficient şi este
deschis un magazin pentru comercializarea obiectelor sacre şi a cărţilor despre
Medjugorje.
„Prin vizionari Preacurata ne binecuvântează pe noi, pe bolnavii noştri,
chiar şi lucrurile noastre. Este cu noi” spune părintele Tomislav în cartea
„Rugaţi-vă cu inima”.
Prin această prezenţă pot fi explicate şi celelalte lucruri care se întâmplă:
un nou spirit de rugăciune, de penitenţă, de credinţă, chiar de împăcare, de
pace.”( op.cit., p.25).
„De un întreg secol, se întreabă Sora Emmanuel, nu a făcut Lourdes mai
mult pentru credinţa poporului, decât toate cărţile ale anumitor
teologi? Astăzi, Medjugorje întreprinde aceeaşi operaţie de salvare, dar doza
este mult mai mare, căci boala în cauză nu este doar gravă; ea este mortală.
De ce să te laşi secătuit de raţionalism, această subtilă capcană în calea
Harului? Există vreun text doctrinal care să interzică Mamei lui Dumnezeu să
vină să-şi vadă copiii în fiecare zi? Fariseii deja găseau că ceea ce făcea Isus
era prea mult. Această atitudine continuă şi astăzi. Însă poporul, el ştie prea
bine să-şi dea seama Cine îi vorbeşte, Cine îl hrăneşte, Cine îl vindecă, într-un
cuvânt, Cine îl iubeşte; iată de ce vin oamenii la Medjugorje cu milioanele”
(op.cit., p.270).
138