Ucenici la scoala fecioarei

PĂRINTELE CRUCII ŞI MOARTEA CA LUMINĂ
Părintele Slavo Barbaric, doctor în psihologie socială, a întocmit în
1982 un studiu asupra vizionarilor. Cunoscând mai multe limbi străine, este
foarte activ în explicarea şi difuzarea mesajelor la Medjugorje şi în lumea
întreagă.
A scris mai multe cărţi, printre care: „Să ne rugăm cu inima” - şi a
vorbit la Radio Maria.
Despre Padre Slavko, pe care toţi trăitorii pe acest pământ bosniac dar şi
toţi pelerinii l-au cunoscut şi îndrăgit, s-ar putea spune atâtea lucruri încât nu s-
ar epuiza niciodată subiectul.
Este cel care a transformat moartea în lumină, care a avut o moarte de
lumină, născându-se pentru Cer în ziua de 24 noiembrie 2000 şi despre care
Gospa a transmis a doua zi, 25 noiembrie 2000:
Dând mesajul de încurajare pentru oameni, Maria a demonstrat nu numai
faptul că l-a luat imediat sub mantia sa ocrotitoare pe cel care a slujit-o cu
credinţă şi iubire filială deosebite, dar şi că este aproape de suferinţa celor
rămaşi nemângâiaţi de această pierdere imensă, care părea ireparabilă, dacă
pelerinii şi locuitorii nu ar fi fost asiguraţi că prin această naştere, au câştigat
un mijlocitor în Cer.
Despre trecerea Părintelui Slavko din vremelnicie în veşnicie au dat calde
mărturii toţi cei care au fost aproape de el în viaţă şi care sunt acum şi mai
aproape de dânsul, uniţi în rugăciune.
La „Staţiunea a 15-a” de pe Krizevac, care încununează eforturile depuse
pe Calea Crucii şi constituie biruinţa Învierii Domnului Isus Cristos, ar trebui
scris: „Eu am fost mort, dar acum zrăiesc...şi am putere asupra morţii” (Apoc.
1, 17-18).
Părintele Slavko, ajungând la această staţiune care exprimă biruinţa vieţii,
şi-a dat mărturia de credinţă aici (şi nu pe parcursul traseului Căii Crucii la vreo
altă Staţiune), ne-a arătat cu prisosinţă că moartea noastră înseamnă Biruinţă,
trecere într-o altă realitate, realitatea fără prihană, fără pată, strălucitoare şi
ănaltă, unde poţi contempla Faţa Dumnezeiescului Creator, în sintonie cu
123