Ucenici la scoala fecioarei

episcopului de Strassbourg, care o întreba „de ce vine Sfânta Fecioară în fiecare
zi, de atâta timp” :
„Dacă aţi avea un copil bolnav, cum este lumea de astăzi, n-aţi rămâne
la căpătâiul lui zi şi noapte până ce îşi va reveni?”
Ca o mamă grijulie care veghează la căpătâiul copilului său cu febră
ridicată, supraveghindu-i fiecare mişcare, fiecare respiraţie, fiecare murmur,
potolindu-i arşiţa cu comprese răcoroase, ceaiuri la gheaţă, mângâindu-i părul şi
obrajii, surâzându-i şi încurajându-l până ce depăşeşte boala, până-l scoate din
criză, până ce-l vede din nou pe picioare, aşa Maica Fecioară stă la căpătâiul
nostru, în aceste timpuri, oferindu-i fiecăruia medicamentul necesar, oxigenul
indispensabil respirării ori apa vieţii, fără de care n-am putea trăi, sufocaţi de
răutatea din jur, ameninţaţi în fiece clipă de boli şi primejdii.
Tămăduitoarea bolnavilor şi Scăparea păcătoşilor, Ajutorul creştinilor şi
Regina îngerilor (Invocaţii din Litania Lauretană), persistă în veghea sa
neobosită până ce-l va vedea şi pe ultimul său fiu spiritual vindecat, ieşit din
convalescenţă, repus pe picioare, scăldat în baia harului sfinţitor, gata de a o lua
de la capăt, sănătos, teafăr, surâzător, vindecat pentru totdeauna.
Ea este terapia noastră, „Terapia intensivă”, aşa cum a declarat în acelaşi
interviu, episcopul de Strassbourg, Sorei Emmanuel.
Maria, Oaspetele nostru iubit din Ceruri, vine însoţită adeseori de îngeri,
să ne conducă, plină de înţelepciune, de duioşie şi siguranţă către Fiul Său Isus
Cristos, care ne aşteaptă pentru a ne oferi pacea şi bucuria care nu se vor lua de
la noi niciodată, pacea pe care oamenii nu ne-o pot da şi nici un lucru din lumea
aceasta nu ne-o poate da. Pacea în Isus Cristos, Mântuitorul nostru, Regele Păcii.
Mesajele ei sunt nu numai pentru câţiva vizionari, dăruiţi cu carisme
speciale, favorizaţi de Dumnezeu, ci pentru noi toţi, cei care dorim să le
ascultăm, să le memorăm, să le transpunem în viaţă, pentru binele şi mântuirea
noastră. Nu suntem cu nimic mai puţin privilegiaţi decât cei care o văd zilnic
penbtru că Isus Cristos a spus clar :
„Pentru că m-ai văzut Toma, ai crezut. Fericiţi cei care n-au văzut, dar
au crezut” (Ioan 20,29).
Noi o vedem nu cu ochii fizici, dar cu ochii cei spirituali, cu ochii
sufleteşti.
Deşi Maica Domnului le-a spus vizionarilor că nu va rămâne mereu cu noi
şi să se pregătească pentru timpul când ea nu va mai veni, într-un strigăt înalt cu
vizionarii împreună, o implorăm pe Maica Domnului să rămână cu noi, pentru
că, dacă Mama este împreună cu copiii ei, nimic rău nu li se poate acestora
întâmpla, aşa cum ucenicii, în drum spre Emaus, L-au rugat pe Isus înviat :
„Rămâi cu noi, Doamne, căci se face seară, şi ziua e pe sfârşite!” (Lc.
24,29).
Şi într-adevăr, în noaptea sufletească în care ne zbatem, vizita îndelungată
a Maicii Domnului pe pământ, este pentru noi o făclie, o lumină sigură, în
labirintul încercărilor şi numai înzestraţi cu această lumină vom putea nimeri
11