Ucenici la scoala fecioarei

MARTA ŞI EXTAZELE EI MISTICE
Aş putea s-o desenez. Cu genunchii sub ea, mâinile pe lângă corp, inerte,
într-o mână are Sfântul Rozariu. Capul puţin înclinat într-o parte, faţa
luminoasă, surâzătoare, pleoapele tremurânde. Bluza albă, fustă neagră, sacou
gri pepit. Pantofi simpli, negri, fără toc. Capul descoperit, coama lungă de păr
cânepiu, împletită, pe spate. Rămân cu imaginea ei, de câte ori închid ochii.
Unul dintre acei puţini „fericiţi” care sunt „săraci în spirit” şi care Îl vor
vedea, fără îndoială, pe Dumnezeu.
La câteva zile după primele apariţii, în 28 iulie 1981, Vicka (Viţca) a
întrebat-o pe Fecioara Preacurată: „Dragă Gospa, ce aştepţi tu de la acest
popor?” A repetat întrebarea de trei ori, după care a primit răspunsul:
„Ca acei care nu văd, să creadă la fel ca şi acei care văd”.
Într-un mesaj către Jelena, Maica Sfântă a spus: „Fiecare dintre voi are un
dar special propriu şi îl poate înţelege doar el, înăuntrul său. Lumina credinţei
este ceva interior, nu exterior”.
De altminteri, sunt recunoscute în Biserică fenomenele mistice: stigmate,
viziuni, răpiri în Duhul, revelaţii. De ce credem că nu-i posibil ca unuia dintre
noi, să-i fie acordate asemenea haruri? Şi nazarinenii s-au îndoit de Isus, când
acesta a sosit în localitatea lui de baştină şi clătinau din capete spunând: „Nu-i
acesta fiul teslarului?”
Şi cine poate străbate lăuntrul altcuiva, în afară de Dumnezeu? Adâncul
din noi este visteria lui Dumnezeu şi din această visterie nimeni nu poate
sustrage nimic şi totodată este comoara noastră de taină pe care i-o oferim lui
Dumnezeu.
Bogu hvala! – Mulţumesc lui Dumnezeu!
Ora 17,30, aceeaşi zi
Suntem în seara aceleiaşi zile. Ajungem la biserică la Sfânta Liturghie de
la ora 18,00. Nu găsim nici urmă de loc şi urcăm la cor în faţa orgii. Aici se află
scaune goale şi asistăm de sus la liturghie, de unde se vede totul ca-n palmă.
Gospa a avut din nou grijă de mine ca să nu stau în picioare. Îi sunt
recunoscătoare. Poate părea puţin exagerată grija aceasta a mea pentru un loc pe
scaun, dar, efectiv, cred că n-aş rezista în picioare atâta vreme, datorită
sindromului vesibular intitulat „sindrom paroxistic poziţional benign”, a
109