Ucenici la scoala fecioarei

De la înălţimea Dealului Larg se vede o panoramă încântătoare, cu case
mici, acoperite cu ţigle roşii, ca-ntr-o pictură naivă. Munţi, dealuri, văi, stânci.
Ieri, crestele erau acoperite cu zăpadă, se vede superb.
Părăsim Dealul Larg, cu părere de rău pentru că aici e o atmosferă de
pace, cum numai la Assisi mi-a fost dat să trăiesc.
Ne îndreptăm spre Vionica (Vioniţa) la Surorile misionare. Le vom întâlni
aici pe Sora Josepha şi pe Sora Carmelia, două Sestre Missionarke de la
Citluk, satul Vionica, adresă pe care ne-a dat-o la Sân Andrei, părintele Ioan
Chişărău, care, ca şi mine este fiul spiritual al părintelui Alois Donea.
După un timp ajungem într-o loc înconjurat de copaci în formă circulară
(ca la brâncuşiana Masă a Tăcerii!) cu băncuţe şi o mică grotă cu Fecioara de
la Lourdes, înconjurată de flori. Pe o inscripţie scrie: „Zdravo Marijo” –
Bucură-te Marie!
Aici se spune Sfântul Rozariu în comun.
Este un adăpost acoperit. Are mese şi scaune, leagăne pentru copii,
trotienete, locuri de joacă. Nu stăm aici decât câteva minute ca să ne tragem
răsuflarea şi mergem mai departe la Citluk. Ajungem în fine, la Casa surorilor
franciscane din Vionica Mostar, a cărei fondatoare este sora Josepha. Aici
trăiesc 120 de copii, orfani de război, în îngrijirea surorilor franciscane. Suntem
primiţi în capela Sfântului Sacrament unde au loc rugăciuni de trei ori pe zi, aşa
cum ne spune una din surori.
Primim câte o iconiţă cu Sfânta Familie, pe spatele căreia se află o
rugăciune pentru familie în limba italiană. Padre Eusebio ne-o traduce şi ne
rugăm împreună cu surorile de aici, această frumoasă rugăciune.
Surorile franciscane au început această muncă după războiul din
Iugoslavia.
O soră ne spune: „Noi toţi sjuntem orfani, ne simţim orfani şi ne-am
adunat aici, într-o familie uriaşă, sub oblăduirea Mamei noastre Maria.
Nu le spunem copiilor că sunt orfani pentru că ei au o Mamă şi ne au pe
noi ca surori şi se au pe ei înşişi ca fraţi.
Ne simţim, fiecare dintre noi, spune ea, ca şi aceşti copii orfani, în faţa
Maicii Sfinte”.
La picioarele statuii Gospei se află, statuia în mărime naturală a lui Padre
Pio. Peste tot sunt flori roşii şi de alte culori şi e foarte curat, totul străluceşte.
Ne rugăm apoi pentru toate familiile, pentru pacea în familii, pentru pacea
în lume.
Facem o rugăciune în limba italiană la Sacra Famiglia, la care noi
răspundem: „Prega per noi!” – Roagă-te pentru noi!
Aici vegetaţia este foarte abundentă, exotică: palmieri pitici, măslini,
oleandri (uriaşi), smochini, roşcovi, rodii, kiwi. Pădurile sunt acoperite cu
răşinoase.
108