Prezentarea unui program cu elemente finite capabil a fi folosit în ...

Parametri sunt variabile APDL (ei sunt similari variabilelor din Fortran). Aceştia nu
trebuie declaraŃi ca tip (intregi, reali, etc). Toate variabilele intregi sau reale sunt alocate în
dublă precizie. Parametri utilizaŃi fără a fi iniŃializaŃi sunt automat setaŃi la o valoare foarte
mică, practic zero, adică aproximativ 2 -100 . ANSYS utilizează două tipuri de parametri: scalari
şi matrice (array).
Variabile de tip şir de caractere (de lungime maximă opt caractere) pot fi atribuite unor
parametri prin simpla încadrare între apostroafe simple. Pentru tipul array APDL permite
câteva tipuri particulare de variabile şi anume: numerice, caracter, şir şi tabel (table). Aceastea
din urmă folosesc la obŃinerea unor valori interpolate liniar, de exemplu la definirea unei
încărcări cu variaŃie în timp.
Un parametru poate înlocui argumentul unei comenzi ANSYS oarecare cu condiŃia să
fie definit anterior la valoarea dorită de utilizator şi acceptată de program.
1.1.2. Reguli de atribuire a numelor parametrilor
Parametrii trebuie să: înceapă cu o literă; să conŃină numai litere, numere şi caracterul
underscore (liniuŃă jos); să nu conŃină mai mult de 32 de caractere. Exemple de parametri
valizi sunt:
A1, A2345, PI, A_1 etc.
Exemple de parametri greşit definiŃi sunt:
1A, A&B etc.
Se precizează că limbajul ANSYS nu este case sensitive, adică atât parametri cât şi
comenzile pot fi apelate fie cu litere mari, sau mici fie cu litere combinate.
Se recomandă ca parametrii definiŃi de utilizator să nu coincidă cu o serie de nume gen
etichetă (label) din ANSYS cum ar fi: DOF, TEMP, UX, PRES, ALL, PICK, STAT, CHAR,
ARRAY, TABLE etc. O serie de alŃi parametri numiŃi ARG1 până la ARG9 şi AR10 până la
AR99 sunt rezervaŃi pentru parametri locali din macrouri. Deasemenea nu se recomandă
utilizarea numelor atribuite unor funcŃii de prescurtare (adică definiŃi prin comanda ANSYS
*ABBR) precum şi a parametrilor care încep cu caracterul liniuŃă jos, adică _A1 de exemplu,
deoarece aceştia sunt rezervaŃi pentru lucru intern al programului.
1.1.3. Definirea parametrilor
În continuare, dacă nu se specifică, parametri definiŃi pot fi atribuiŃi atât variabilelor
scalari cât şi array. Parametrii pot fi specificaŃi explicit, sau pot fi extraşi din baza de date a
programului ANSYS folosind funcŃia complexă *GET.
Atribuirea valorilor unor parameteri se poate face cu comanda *SET sau direct
folosind caracterul =, de exemplu comenzile de mai jos sunt echivalente
*SET,A1,-24
A1=-24
*SET,grosime,2.07E-3
Grosime=2.07E-3
*SET,A2,A1
A2=A1
*SET,CPARM,'CASE1'
CPARM='CASE1'
ObŃinerea (extragerea) unor date (de intrare sau rezultate) în parametri definiŃi de
utilizator este posibilă numai prin utilizarea funcŃiei *GET, fie direct fie ca argument în
anumite funcŃii implicate în calculul parametrilor.
Comanda *GET extrage valori numerice care corespund definiŃiei unui nod, element,
arii, volum etc şi le stochează într-un parametru definit de utilizator. De exemplu comanda
*GET,XG5,ELEM,5,CENT,X