proiect reactualizare plan urbanistic general ... - Primăria Bacău

REACTUALIZARE PLAN URBANISTIC GENERAL
S.C. ARCADIS TGH S.A. IASI
MUNICIPIUL BACĂU, JUDEŢULBACĂU
Piese
B-dul. Carol I nr. 4 Tel: +40-232-232483
scrise
E-mail:office@arcadistgh.ro Fax:+40-332-401033 Contract nr.:250/2008 Vol.:3 PUG SIT. EXISTENTĂ cod:250/2008PUG/III
Pag.
17/364
CAPITOLUL 2 - STADIUL ACTUAL AL DEZVOLTĂRII
2.1. SITUAŢIA EXISTENTĂ ŞI EVOLUŢIE
2.1.1. Date privind evoluţia în timp a unităţii teritorial – administrative,
fizionomia, forma şi structura localităţii
Municipiul Bacău - cel mai vechi oraş din Podişul Piemontan aşezat pe prima terasă a
râului Bistriţa (fost nucleu husit faţă de care, domnitorul Alexandru cel Bun a avut o atitudine
tolerantă) cu importanţă economico – administrativă încă din secolul XV, astăzi de şase ori
mai mare decât în 1930, este un puternic centru economic şi cultural. Oraşul Bacău aparţine
judeţului Bacău, judeţ localizat în zona centrală a Regiunii de Nord - Est a României.
Municipiul Bacău este reşedinţa şi cel mai mare oraş al judeţului, amplasat la doar
9,6km în amonte de confluenţa Siret – Bistriţa.
Geografic, localitatea este situată la intersecţia meridianului de 26 0 55' longitudine
estică cu paralela de 46 0 35' latitudine nordică.
Din punct de vedere administrativ, se învecinează la nord cu comunele Hemeiuşi şi
Săuceşti, la est cu comuna Letea Veche, la sud cu comuna Nicolae Bălcescu, la sud-vest
cu comuna Sărata, iar la vest cu comunele Luizi Călugăra, Măgura, Mărgineni. Între aceste
limite, oraşul ocupă o suprafaţă de 4282ha - pentru anul 2008, suprafaţa totală a fost
calculată prin măsurarea suprafeţei din interiorul limitei teritoriului administrativ al municipiului
(sursa: https://statistici.insse.ro/shop), fiind situat la altitudini cuprinse între 151m şi 181m.
Poziţia şi cadrul natural au favorizat dezvoltarea rapidă a aşezării de pe Bistriţa, din
timpuri străvechi, Bacăul devenind un important nod de intersecţie al principalelor artere
comerciale din partea central vestică a Moldovei. Drumul Siretului sau drumul
moldovenesc, care unea oraşele baltice cu zona dunăreano-pontică, se intersecta cu
drumul păcurii, ce începea la Moineşti, cu drumul sării, dinspre Târgu Ocna, cu drumul
Braşovului (drumul de jos), drumurile Transilvaniei ce traversau Carpaţii Orientali prin
pasurile Ghimeş, Bicaz, Tulgheş, şi cu drumul plutelor, pe Bistriţa.
În Moldova procesul de urbanizare se aseamănă mult cu cel din Ţara Românească şi
Transilvania, dar există şi unii factori deosebiţi. Astfel, în perioada antică, populată de dacii
liberi, ea rămâne în afara hotarelor Imperiului Roman. În secolele V-IX Moldova reprezintă un
adevărat “coridor” de trecere a popoarelor migratoare. Populaţia locală se ascunde de
migratori nu în aşezări fortificate, dar în munţi, păduri şi locuri puţin accesibile. Din secolul al
V-lea se înregistrează instabilitatea majorităţii aşezărilor omeneşti (termenul mediu de
existenţă a lor este mai mic de 50 de ani). Şi numai din secolele IX-X în sânul societăţii
autohtone se manifestă fenomenul separării meşteşugurilor de agricultură. În general, cele
mai multe aşezări urbane moldoveneşti apar paralel cu constituirea statului, atât cronologic,
cât şi structural, atunci când domnia devine unicul stăpânitor al oraşelor. Acţiunile întreprinse
de ea urmăresc crearea unui sistem coerent al structurilor economice, religioase, comerciale,
administrative, legislative, militare etc. Sunt instituite anumite reguli de guvernare, printre
care şi cele de urbanizare (sursa: Mariana Şlapac, doctor habilitat,vicepreşedinte al
Academiei de Ştiinţe a Moldovei).
Prima atestare documentară o găsim în privilegiul comercial acordat de
Alexandru cel Bun negustorilor din Lvov (6.10.1408), originea oraşului se pierde în
negura timpului. Primele urme de locuire datează din paleolitic, acestora adaugandu-li-se
cele din mezolitic şi neolitic. În intravilanul localităţii au fost identificate cateva vetre de
locuire:în zona Curţii Domneşti, a liceului Gh. Vrânceanu, pe strada Ion Luca, nuclee ale
viitorului oraş, principalele centre polarizatoare pe tot parcursul sec. IX - XVII/XVIII.