Planul Integrat de Dezvoltare Urbană al ... - Primăria Bacău

Industria
Sectorul industrial poate fi privit ca un catalizator al dezvoltării urbane, mijloc de creştere a
frecvenţei fluxurilor cotidiene şi implicit a nivelului de trai; industria a fost şi încă mai este, în mare măsură,
elementul de segregare a aşezărilor umane.
În anul 2007, unităţile sectorului industrial în municipiul Bacău reprezintă 12,3% din numărul total
de unităţi economice ale municipiului Bacău. Industria contribuie cu aproximativ 30% la cifra de faceri
totală a societăţilor din municipiul Bacău, iar numărul de salariaţi din industrie reprezintă 43% din numărul
total de salariaţi din unităţile economice ale municipiului.
Pentru producerea hârtiei în anul 1881 s-a înfiinţat Societatea „Letea", care a început construcţia
fabricii în vara anului 1882, iar la 21 mai 1885 a intrat complet în funcţiune Fabrica de hârtie „Letea", una
din întreprinderile băcăuane care au jucat un rol important în viaţa economică atât a municipiului cât şi a
judeţului, şi chiar la nivel naţional. În 1895 s-au pus bazele Fabricii despirt Mărgineni. În 1919 se deschide
Topitoria de Fontă. La începutul secolului XX, mai precis în 1935, în oraşul Bacău existau 40 de unităţi
industriale active.
Începând cu anii 1950, municipiul intră într-o nouă perioadă de transformări urbanistice şi
economice. Intervalul 1950 – 1980 reprezintă perioada de industrializare masivă a municipiului, în cei 30
de ani construindu-se marile platforme industriale ale oraşului (platforma Mărgineni, platforma chimică)
precum şi marile unităţi ale industriei băcăuane.
Astfel, în intervalul 1952 – 1956 se dau în funcţiune Întreprinderea de Confecţii Bacău (ulterior
„Confecţia” Bacău devenită Asco Bacău), şi Fabrica de şuruburi (actuala Subex). În 1553 se dă în
exploatare Aerostar Bacău. În 1958 începe să funcţioneze Întreprinderea Avicolă Bacău şi Întreprinderea
de industrializare a cărnii Bacău. În 1962 se pune în funcţiune Antrepozitul Frigorific. În 1964 se deschide
Întreprinderea pentru Industrializarea Laptelui. În anii 60’ se construieşte platforma industrială Mărgineni şi
se dă în folosinţă Fabrica de Vane. În 1968 se deschide Întreprinderea de Morărit şi Panificaţie Bacău. În
1970 se deschide Întreprinderea de valorificare a fructelor şi legumelor Bacău, în 1971 se dezvoltă Fabrica
de Armături Industriale de Fontă Bacău, în 1972 a fost pusă în funcţiune Întreprinderea de Nutreţuri
Concentrate. În 1973 se dă în funcţiune Întreprinderea de Maşini – Unelte Bacău. În 1974 Fabrica Letea
îşi măreşte capacitatea de producţie.
În 1979 a fost dată în exploatare Întreprinderea de Panouri Electropneumatice şi se construieşte
Combinatul de Îngrăşăminte Chimice, pe o suprafaţă de 78ha.
În 1985 se dezvoltă capacitatea de producţie la Întreprinderea de Avioane, la Fabrica de Celuloză
şi Hârtie Letea, la Întreprinderea Avicola, se modernizează procesele tehnologice la Fabrica de Şuruburi,
Întreprinderea de Nutreţuri Concentrate şi Întreprinderea de Industrializare a Cărnii.
După 1989, o dată cu trecerea la economia de piaţă, are loc un amplu proces de restructurare în
toate sectoarele vieţii economice. Pivotul acestui complex proces de tranziţie îl constituie privatizarea şi
restructurarea întreprinderilor industriale, a băncilor, stimularea dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, a
sferei serviciilor. In vederea impulsionării creşterii economice, o atenţie deosebită este acordată atragerii
investiţiilor străine pentru a suplini insuficienţa capitalului autohton.
Trecerea de la o economie centralizată la una care să funcţioneze după regulile economiei de
piaţă, a fost bruscă, fără o pregătire prealabilă. Prăbuşirea comunismului în 1989 a determinat în perioada
următoare, scăderea dramatică a producţiei industriale, cu peste 50%, scădere determinată de:
- capacitatea scăzută de adaptare la modificările intervenite în structurile pieţelor de desfacere
interne şi externe;
- calitatea slabă a managementului;
- decapitalizarea intensă datorată creşterii inflaţiei, devalorizării accentuate a monedei naţionale,
volumului redus al investiţiilor, etc.;
- ritmul lent al privatizării şi restructurării;
- cadrul legislativ instabil şi incoerent, care nu a stimulat investiţiile străine şi autohtone de
capital.
Întreprinderile-etalon ale economiei centralizate au avut destine diferite. Domeniul de activitate,
pieţele deţinute, pierderea partenerilor externi, necunoaşterea tendinţelor din piaţă, tehnologia
învechită, reformele prea lente şi privatizările greşite, priceperea managerilor, reprezintă factori care au
concurat la eşecul sau succesul unităţilor industriale ale oraşului.
Încercându-se menţinerea activităţii întreprinderilor, unele dintre acestea au funcţionat vreme
îndelungată în pierdere, sau menţinându-se la limita supravieţuirii. Producţia a stagnat, întreprinderile
au început să acumuleze datorii din ce în ce mai mari la bugetul de stat şi la furnizori, muncitorii au fost
trimişi în lungi perioade de şomaj tehnic şi apoi disponibilizaţi în mare parte.
Astfel de cazuri sunt numeroase în industria municipiului Bacău. De exemplu, fabrica de pielărie
şi încălţăminte „Partizanul”, după ce a trecut prin privatizări eşuate, a fost desfiinţată, terenul fiind
utilizat pentru construirea actualului complex comercial „Arena Mall”. Întreprinderea „Proletarul”,
producătoare de stofe şi postav a fost privatizată, în prezent numindu-se Pobac, este de asemenea în
situaţie de închidere.
Întreprinderile din industria băuturilor, Bere Alcool Mărgineni şi Vinalcool, după o privatizare
eşuată au intrat în faza de conservare a instalaţiilor.
Combinatul Industrial Chimic, devenit după 1989 „Sofert” şi ulterior „Amurco”, este de asemenea
în situaţia de a fi închis, în decembrie 2008 fiind iniţiate procedurile de disponibilizarea a peste 600 de
salariaţi.
Fosta „Confecţia Bacău”, actuala S.C. Asco şi-a redus activitatea şi numărul de salariaţi iar în
urma achiziţionării pachetului majoritar de acţiuni de către un trust imobiliar, îşi va muta activitatea de
producţie într-un spaţiu aparţinând firmei Miral, în vecinatatea fostei Maşini Unelte. Actualul sediu al
unităţii va fi destinat unui proiect imobiliar (complex comercial sau ansamblu rezidenţial).
Combinatul de Prelucrare a Lemnului - după privatizare a fost divizat în 4 subunităţi, în prezent
nici una nemaifiind funcţională.
Întreprinderea de Panouri Electropneumatice (IPEP) Bacău a fost privatizată sub denumirea de
PEROM. Perom a început să decadă la începutul anilor 2000 ca urmare a aplicării sistemului
compensaţiilor. O mare parte din datorii au apărut şi ca urmare a politicii monetare a statului din acea
vreme, evoluţia monedelor euro şi dolar având un efect catastrofal pentru majoritatea agenţilor
economici. Din acest motiv, administraţia Perom a fost nevoită să renunţe la toate contractele cu
partenerii externi având totuşi numeroase comenzi pe plan intern. Intenţia Finanţelor de a recupera
datoriile a dus însă la pierderea clădirii în prezent PEROM având foarte puţine active rămase.
Societatea care a achiziţionat clădirea a amenajat un depozit zonal şi nu desfăşoară activităţi de
producţie.
63