Planul Integrat de Dezvoltare Urbană al ... - Primăria Bacău

Diagrama 19. Indicatorii bilanţului real al populaţiei 1990 - 2007
‰
30
25
20
15
10
5
0
‐5
‐10
Rata sporului natural ‐15
Rata sold migrator
Rata bilantului real
Sursa: INSSE
Indicatorii bilanţului real al populaţiei
municipiului Bacau (1990‐2007)
1990
1991
1992
1993
1994
1995
1996
1997
1998
1999
2000
2001
2002
STRUCTURA ETNICĂ ŞI CONFESIONALĂ
Municipiul Bacău s-a făcut remarcat de-a lungul timpului printr-o structură etnică variată a
populaţiei, datorată în mare parte poziţiei sale de confluenţă şi potenţialului economic derivat de aici.
În timp, datorită factorilor de natură istorică şi economico-socială, mozaicul etnic s-a mai
simplificat, ajungând la recensământul din 2002 să arate ca în reprezentarea de mai jos:
2003
2004
2005
2006
2007
Diagrama 20: Structura etnică a populaţiei (2002)
Structura etnica a populatiei municipiului Bacau, 2002
Maghiari
1.53%
Rromi
0.95%
Germani
0.05%
Italieni
0.03%
Nedeclarata
0.05%
Români:
97.16%
Evrei
0.07%
Ceangăi:
0.10%
Greci
0.03%
Aşadar, majoritatea o constituie cetăţenii de etnie română (97.16%), urmată, ca şi pondere, de
comunitatea maghiară (1,53%). Celelalte etnii, deşi diversificate, deţin fiecare ponderi mai mici de 1%.
În ceea ce priveşte structura confesională, aceasta cuprinde la rândul său o paletă diversificată de
culte.
Cea mai mare pondere este deţinută de confesiunea ortodoxă (87,69%), urmată de cea romanocatolică
(10,88%). Restul confesiunilor deţin împreună diferenţa până la 100%, neatingând nici una
pragul de 1%.
Diagrama 21: Structura confesionala a populaţiei (2002)
Structura confesionala a populatiei municipiului
Bacau, 2002
Adventista de
ziua a saptea
0.28%
Nedeclarata
94
0.05%
Romanocatolica
10.88%
Greco-catolica
0.11%
Penticostala
0.33%
Alta religie
Crestina de rit
vechi
0.10%
0.21%
Baptista
0.09%
Crestina dupa
evanghelie
0.25%
Ortodoxa
87.69%
Pe segmentul evoluţiei numerice a populaţiei, potenţialele riscuri care şi-ar putea face simţite
efectele ar fi cele legate de creşterea într-un ritm accelerat al populaţiei sau, dimpotrivă, de diminuarea
accentuată a numărului de locuitori dintr-un spaţiu dat. Cel puţin pe termen mediu, asemenea evoluţii ce
ar putea genera stări de criză socială sunt puţin probabile, însă pe termen lung nu este exclus ca
diminuarea numărului de locuitori, coroborată cu modificarea substanţială a structurii grupelor majore de
vârste să se constituie într-o problemă pentru a cărei ecuaţie ar fi greu de găsit soluţii în prezent.
Pentru prevenirea unor potenţiale riscuri demografice ar fi necesară o strategie politico-socială
coerentă la nivel naţional, capabilă să stopeze nu atât declinul demografic, cât mai ales îmbătrânirea
demografică şi dezechilibrele profunde ale grupelor majore, dezechilibre nenaturale – în fapt, consecinţe
ale unor politici demografice neinspirate ale perioadelor precedente.
Riscurile potenţiale ale evoluţiei indicatorilor mişcării naturale şi migratorii a populaţiei sunt în
bună măsură analoage celor amintite în legătură cu evoluţia numerică, cu sublinierea subsidiară că
pentru a preveni dezechilibrul dintre grupele majore de vârste, elementul esenţial al cărui mod de
manifestare ar fi de urmărit ar fi cel al natalităţii care a ajuns să înregistreze valori destul de reduse
pentru asigurarea în viitor a unor structuri demografice armonioase.
Dezechilibre evidente în structura pe grupe de vârstă - procesul de îmbătrânire demografică,
adică modificarea structurii populaţiei pe vârste în favoarea celor de vârstă înaintată, ca tendinţă de
lungă durată, în paralel cu scăderea grupei de vârstă tinere, constituie un fenomen cu profunde implicaţii
economice şi sociale. Acesta poate determina o presiune puternică asupra populaţiei active care ar duce
la creşterea indicelui de dependenţă, fenomen care poate fi perceput de individ doar într-o formă
indirectă – pentru cel inactiv sub forma unei incapacităţi a societăţii de a-i asigura un nivel de trai decent,
14