5.6.1 - Primaria Municipiului Arad

Plan integrat de revitalizare a
zonei protejate din municipiul
Arad 2012
Conform art.872 din NCC ce reglementează exercitarea dreptului
de concesiune: (1) Concesionarul poate efectua orice acte materiale
sau juridice necesare pentru a asigura exploatarea bunului. Cu toate
acestea, sub sancțiunea nulității absolute, concesionarul nu poate
înstrăina și nici greva bunul dat în concesiune sau, după caz, bunurile
destinate ori rezultate din realizarea concesiunii și care trebuie,
potrivit legii sau actului constitutiv, să fie predate concedentului la
încetarea, din orice motive a concesiunii. (2) Fructele, precum și în limitele
prevăzute de lege și în actul de constituire, productele bunului
concesionat revin concesionarului. (3) În toate cazurile, exercitarea
dreptului de concesiune este supusă controlului din partea concedentului,
în condițiile legii și ale contractului de concesiune. Sumele încasate
din concesionarea bunurilor proprietate publică se fac, după
caz, venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, potrivit art.16 din
Legea nr.213/1998.
Conform art. 7 din O.U.G. nr. 54/2006, ”durata maximă a concesiunii
este de 49 de ani, ea putând fi prelungită o dată cu cel mult jumătate
din durata sa inițială prin simplul acord de voință al părților”. Reglementarea
actuală interzice subconcesionarea bunului concesionat,
cu o excepție expres prevăzută în cuprinsul aceleiași reglementări.
O prevedere cu consecințe deosebit de importante pentru identificarea
precisă și clarificarea regimului juridic al terenurilor din domeniul
public dar și din domeniul privat al statului și unităților administrativ-teritoriale
destinate construirii se află în art. 22 alin. (2) din Legea
nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii
republicată potrivit căruia: “anterior concesionării terenurile vor
fi înscrise în cartea funciară.” Prin această dispoziție legală administratorul
unui teren proprietate publică sau privată a statului ori
unităților administrativ-teritoriale este responsabilizat, fiind oferită
o pârghie pentru obligarea autorităților competente la efectuarea
formalităților de publicitate imobiliară.
În conformitate cu art. 57 alin. (1) din O.U.G. nr. 54/2006, încetarea
contractului de concesiune poate avea loc în următoarele situații: a).
la expirarea duratei stabilite în contractul de concesiune; b). în cazul
în care interesul naţional sau local o impune, prin denunţarea unilaterală
de către concedent, cu plata unei despăgubiri juste şi prealabile
în sarcina acestuia, în caz de dezacord fiind competentă instanţa de
judecată; c). în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către
concesionar, prin reziliere de către concedent, cu plata unei despăgubiri
în sarcina concesionarului; d). în cazul nerespectării obligaţiilor
contractuale de către concedent, prin reziliere de către concesionar,
cu plata unei despăgubiri în sarcina concedentului; e). la dispariţia,
dintr-o cauză de forţă majoră, a bunului concesionat sau în cazul imposibilităţii
obiective a concesionarului de a-l exploata, prin renunţare,
fără plata unei despăgubiri.
Apărarea dreptului de concesiune în justiție revine concesionarului,
potrivit art.873 din NCC.
98