Privind aprobarea actualizării Planului Urbanistic Zonal - Primaria ...

Ungariei se concretizează în acea prosperitate şi bunăstare ce duce la creşterea populaţiei ajunsă la cifra de 55.869
locuitori în anul 1900 în timp ce numărul apartamentelor a ajuns la 13.937 adică cu 2.666 de apartamente mai mult
ca-n 1890,
Rămânând şi-n continuare adepţi ai noului şi-a civilizaţiei atât arădenii cât şi notabilităţile vor trece la noi înnoiri.
Astfel în 1895 se construieşte pe malul vestic al Mureşului în partea NE a oraşului uzina de apă şi nu departe de ea,
pe actuala Cale Iuliu Maniu oraşul acordă pe gratis teren pentru construirea uzinei electrice făcând astfel posibil în
anul 1895-1896 începerea iluminatului electric al oraşului prin cablu aerian sau îngropat.
Totodată la rândul ei uzina electrică începe să acorde gratuit, în anul 1898, iluminatul public pe actualul
Bulevard al Revoluţiei şi-n Piaţa Avram Iancu.
În pacea şi liniştea de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul celui următor, Aradul ajunge la o dezvoltare
ce depăşea cu mult celelalte oraşe de provincie, fapt sesizat adesea în presa centrală şi locală, cât şi în statistici.
În acest cadru, nu trebuie să neglijăm sportul, arădenii fiind printre altele adepţii înotului şi a sporturilor nautice.
Convinşi fiind de rolul benefic al apei şi al soarelui, ei pun bazele, încă la sfârşitul secolului al XIX-lea, pe malul
Mureşului, unui ştrand după modelul celor văzute în străinătate. Pe parcursul anilor, acesta se extinde şi devine în
timpul verii un important punct de atracţie pentru arădeni, mărind astfel numărul locurilor de agrement din oraş.
Dar ceea ce domină oraşul la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX, este febra în construcţii a
căror număr impresionant includ atât case de raport şi reşedinţe personale, cât şi biserici, sedii de bănci, şcoli,
instituţii administrative şi culturale.
Cererea pe piaţa imobiliară este tot mai mare iar tinerii arhitecţi arădeni întorşi de la înalte studii din străinătate
aduc un suflu nou, înnoitor, ce-şi va lăsa puternic amprenta asupra personalităţii oraşului ai cărui locuitori ţinând să
fie în pas cu vremea, doresc edificii în stil secession dar aceasta numai după o expectativă de mai mulţi ani a
perioadei de sfârşit a secolului al XIX-lea.
În această perioadă, alăturându-se confraţilor în a construi în stilurile istorice sau eclectic, tinerii tatonează
terenul şi introduc elementele noului stil în construcţii familiale de mici dimensiuni aflate pe străzi lăturalnice, dând
pată de culoare zonei ca în cazul: caselor de pe actuala stradă Mucius Scaevola -azi demolate, şi exemplele ar putea
continua. O încercare reuşită de a da o înfăţişare secession unui edificiu vechi de mari dimensiuni, aflat în plin centru
are loc în anul 1898.
16
©2011,. CORNELIA SILVIA TUDOR BIROU INDIVIDUAL de ARHITECTURA ARAD